Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 19265/05
depusă de Andrei SOLOVIOV
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 9 decembrie 2008, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 20 aprilie 2005,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Andrei Soloviov, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1931 şi care locuieşte în Cahul. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl G. Chiriacov, avocat din Cahul. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Părinţii reclamantului au fost victime ale represiunilor comuniste din anii 1940, iar proprietatea lor a fost confiscată de statul sovietic.
La o dată nespecificată în anul 1999, reclamantul a iniţiat proceduri judiciare civile împotriva Consiliului municipal Cahul, solicitând restituirea casei confiscate de la părinţii săi.
Printr-o hotărâre judecătorească definitivă din 29 noiembrie 2000, Judecătoria sectorului Cahul a dispus evacuarea persoanelor care locuiau în casa reclamantului şi restituirea casei către acesta.
Hotărârea judecătorească a fost executată abia după comunicarea cauzei către Guvern.
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 29 noiembrie 2000, a fost încălcat dreptul său de acces la o instanţă.
2. Reclamantul a mai susţinut că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 29 noiembrie 2000, a fost încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
La 11 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de Guvern şi reclamant:
„1. În vederea reglementării amiabile a cauzei, Guvernul se obligă să plătească reclamantului 1,800 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material şi moral şi EUR 400 cu titlu de costuri şi cheltuieli, care vor fi convertiţi în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii, în termen de trei luni de la data la care Curtea va pronunţa o decizie în [această cauză].
2. Plata sumelor sus-menţionate va constitui soluţionarea deplină şi definitivă a cauzei.
3. Reclamantul va declara pretenţiile sale satisfăcute şi îşi va retrage cererea [...] de la Curte.
4. Reclamantul declară că nu va mai avea alte pretenţii de ordin material, moral sau de orice altă natură către Guvern în legătură cu prezenta cauză.
5. Părţile vor informa Curtea despre acest acord şi vor cere scoaterea cererii de pe rol.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată existenţa vreunui motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Se subînţelege că, dacă aceste sume nu vor fi plătite în termenul prevăzut în declaraţie, de la expirarea acestui termen până la executare, Guvernul va plăti o dobândă la acestea egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de întârziere, la care vor fi adăugate trei procente. Luând în consideraţie cele sus-menţionate, cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy