© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Sioutis v. Grecia (dec.) - 16393/14
Decizia din 29.8.2017 [Secția I]
Articolul 10
Articolul 10-1
Libertatea de a primi informații
Refuzul de a da curs unei solicitări a unei persoane private, care nu a fost parte la proces, pentru comunicarea unei copii a hotărârii: Articolul 10 nu este aplicabil; inadmisibilă
În fapt – După ce a citit un articol pe un site de știri cu privire la rezultatul unui proces de defăimare (la care acesta nu fusese parte) între un membru al Parlamentului și un businessman, reclamantul a cerut o copie a deciziei instanței. Solicitarea sa a fost refuzată, cu toate acestea, din cauza lipsei unui interes legitim.*
În procedurile din fața Curții, reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului său în baza articolului 10 din Convenție de a primi informații.
În drept – Articolul 10: Urmând testul stabilit în Magyar Helsinki Bizottság, cazul a presupus stabilirea caracterului esențial al accesului la decizia pronunțată în procesul de defăimare pentru exercițiul dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în special la libertatea sa de a primi și de a comunica informații. Făcând această analiză, Curtea a atras atenția la (a) scopul cererii privind accesul la informații; (b) natura informațiilor cerute; (c) rolul reclamantului și (d) dacă informațiile existau și erau disponibile.
(a) Scopul cererii – Decizia imputată a fost adoptată ca urmare a unui proces public, fusese pronunțată în mod public și era accesibilă pentru public la grefa instanței. Solicitarea reclamantului vizase mai curând oferirea unei copii a deciziei și nu accesul la textul deciziei, care nu i-a fost refuzat. Reclamantul, care nu era implicat în mod personal în acel litigiu, și-a bazat solicitarea pe interesul general de a fi informat, susținând că toate deciziile ar trebui să fie disponibile pentru public și că acest fapt va promova scopurile legitime ale transparenței, răspunderii și bunei-administrări a justiției. Totuși, el nu a invocat vreun motiv special pentru care comunicarea unei copii a deciziei ar fi fost necesară să-i permită să-și exercite libertatea sa de a primi și de a comunica informații și idei către alții.
(b) Natura informațiilor cerute – Informațiile, datele sau documentele cu privire la care se solicită accesul trebuie să parcurgă un test al interesului public pentru a determina nevoia de devăluire în baza Convenției. Decizia în discuție se referea la un litigiu între părți private. Deși ambele părți erau cunoscute publicului, natura informațiilor cerute nu îndeplinea testul interesului public necesar pentru a determina aducerea la cunoștință.
(c) Rolul reclamantului – Un considerent important a fost dacă persoana care solicita accesul la informațiile în discuție o făcea cu referire la informarea publicului în calitatea sa de „câine de pază” public. Totuși, spre deosebire de reclamanții din cazurile anterioare, în care Curtea a constatat aplicabilitatea articolului 10, reclamantul din acest caz nu a invocat vreun rol special pe care l-ar fi avut în consolidarea accesului publicului la știri și facilitatea diseminării informațiilor. Scopul activităților sale nu a constituit un element esențial al unei dezbateri publice informate (compară cu poziția din cazurile Társaság, Magyar Helsinki Bizottság și Roşiianu, în care solicitările de informații au fost făcute de către o asociație, un ONG și, respectiv, un jurnalist).
Având în vedere constatările Curții de la punctele (a), (b) și (c), nu a fost necesar să se stabilească dacă informațiile cerute de către reclamant existau și erau disponibile. În aceste circumstanțe, oferirea unei copii a deciziei instanței nu a fost esențială pentru exercițiul reclamantului la libertatea sa de exprimare. Articolul 10 nu i-a garantat, așadar, reclamantului dreptul de a obține o copie sau nu a impus o obligație în sarcina Guvernului de a-i comunica reclamantului asemenea informații.
Concluzie: inadmisibilitate (incompatibilitate ratione materiae).
(Vezi și Társaság a Szabadságjogokért v. Ungaria, 37374/05, 14 aprilie 2009, Nota informativă 118; Magyar Helsinki Bizottság v. Ungaria [MC], 18030/11, 8 noiembrie 2016, Nota informativă 201; și Roşiianu v. România, 27329/06, 24 iunie 2014, Nota informativă 175)
* În baza dreptului grec (articolul 22 § 2 din Codul privind organizarea instanțelor), părțile la proces pot primi copii sau extracte din decizii sau documentele relevante de la orice etapă a procesului, cu excepția cazurilor penale. Părțile terțe pot obține o copie sau un extras doar dacă dovedesc că au un interes legitim, care este lăsat la discreția judecătorului competent.
Full & Egal Universal Law Academy