Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 44200/06
Victor SIRBU
contra Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), întrunită la 6 martie 2012 într-o Cameră compusă din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Marialena Tsirli, Grefier adjunct al Secţiei,
Examinînd cererea de mai sus depusă la 18 octombrie 2006,
Examinînd declaraţia prezentată de către Guvernul pîrît la 28 septembrie 2011 prin care a solicitat Curţii radierea cererii de pe rol, precum şi replica reclamantului la această declaraţie,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl. Victor Sirbu, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1960 şi locuieşte în Dobrogea. Guvernul Republicii Moldova (,,Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl. V. Grosu.
Circumstanţele cauzei pot fi rezumate după cum urmează.
În 1998 reclamantul a fost recunoscut vinovat şi condamnat la privaţiune de libertate pentru douăzeci şi patru de ani. În perioada 1998 şi data depunerii prezentei cereri reclamantul a fost deţinut în penitenciarele nr. 3, 5, 6, 9, 12, 13, 16, 15 şi 17. Se pare că, în prezent reclamantul nu este deţinut.Alpha
Potrivit reclamantului, condiţiile de detenţie în toate penitenciarele au fost inumane şi degradante. În special, reclamantul a invocat condiţiile de detenţie, cum ar fi, inter alia, lipsa de hrană adecvată, lipsa condiţiilor de igienă, inclusiv prezenţa paraziţilor, detenţia şi transportarea deţinuţilor sănătoşi în comun cu persoane care suferă de boli contagioase, precum şi lipsa de asistenţă medicală corespunzătoare.
PLÎNGERI
Alpha
Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 6 din Convenţie ca urmare a refuzului Procuraturii de a porni urmărirea penală împotriva ofiţerilor de poliţie care l-ar fi maltratat. De asemenea, el s-a plîns în temeiul articolului 8 din Convenţie luat separat, precum şi în coraborare cu articolul 13 din Convenţie despre respingerea cererii sale de a fi examinat de către un psihiatru şi despre încălcarea dreptului său de a fi vizitat de membrii familiei. În plus, el s-a plîns în temeiul articolului 10 din Convenţie în legătură cu absenţa ziarelor în penitenciar şi în temeiul articolului 14 din Convenţie precum că procurorii l-ar fi numit criminal. În final, el s-a plîns în temeiul articolului 3 din Convenţie despre condiţiile nesatisfăcătoare de detenţie.
ÎN DREPT
A. Plîngerea în temeiul Articolului 3 din Convenţie
După comunicarea plîngerii invocate în temeiul articolului 3 din Convenţie Guvernului pîrît, şi după recepţionarea observaţiilor Guvernului cu privire la admisibilitatea şi fondul cauzei, Curtea a invitat reclamantul să prezinte comentariile sale şi pretenţiile de satisfacţie echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenţie pînă la 4 iunie 2010. Reclamantul a fost informat, că în cazul în care nu va prezenta în termenul acordat pretenţiile sale în temeiul articolului 41, Curtea ar putea să nu acorde sume cu titlu de satisfacţie echitabilă sau ar putea să respingă parţial pretenţia.
La 31 mai 2010 reclamantul a prezentat doar comentarii la observaţiile Guvernului, fără a prezenta pretenţiile de satisfacţie echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenţie.
La 17 septembrie 2010 Guvernul a prezentat observaţiile sale finale în care a notat, că reclamantul nu a prezentat careva pretenţii cu titlu de satisfacţie echitabilă. Aceste observaţii au fost expediate în adresa reclamantului la 24 septembrie 2010. Nici o reacţie din partea reclamantului sau a reprezentantului său nu a urmat.
La 28 septembrie 2011 Guvernul a informat Curtea că prezintă o declaraţie unilaterală în vederea reglementării amiabile a cauzei. Textul acestei scrisori poate fi rezumat după cum urmează:
“Guvernul recunoaşte că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 3 din Convenţie, ca urmare a condiţiilor inumane şi degradante în care reclamantul a fost deţinut...
Evaluînd circumstanţele cauzei, [Guvernul] propune suma totală de 3 000 (trei mii) Euro cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli.
În lumina celor expuse mai sus, Guvernul invită Curtea să ţină cont de declaraţia unilaterală menţionată supra, să constate că nici un motiv nu justifică examinarea cererii în continuare şi să radieze cererea de pe rol în temeiul articolului 37 § 1 (c) din Convenţie”
Declaraţia în cauză a fost transmisă reclamantului la 30 septembrie 2011. Reclamantul a fost contactat telefonic de către un secretar al Grefei, deoarece Curtea nu a primit un răspuns de la acesta în termenul stabilit, pînă la 9 decembrie 2011. Reclamantul a informat Curtea despre faptul că nu este de acord cu propunerea Guvernului de a radia cererea de pe rol şi a insistat ca Guvernul să achite în beneficiul său suma de 65000 Euro, cu titlu de compensaţii.
Curtea notează că articolul 37 din Convenţie prevede că ea poate, la orice etapă a procedurii, să decidă radierea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanţele corespund uneia dintre prevederile specificate la litera a), b) sau c) a alineatului 1 a articolului respectiv. Articolul 37 § 1 c) permite Curţii să radieze o cerere de pe rolul său în cazul în care:
"pentru orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu mai este justificată".
Articolul 37 § 1 in fine prevede:
“Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă garantarea respectării drepturilor omului prevăzute de Convenţie şi Protocoalele sale o cere.”
De asemenea, Curtea notează că, în anumite circumstanţe, ea poate să radieze o cerere sau o parte a acesteia de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1 (c) din Convenţie, în baza unei declaraţii unilaterale formulate de către Guvernul pîrît, deşi reclamantul doreşte continuarea examinării cauzei.
În final, Curtea urmează să examineze detaliat declaraţia în lumina principiilor consacrate în jurisprudenţa sa, în special hotărîrea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turciei, [MC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI, şi Melnic c.. Moldovei, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).
Examinînd conţinutul declaraţiei unilaterale formulate de către Guvern la 28 septembrie 2011 şi mărimea compensaţiei propuse de către Guvern, precum şi dezinteresul vădit al reclamantului manifestat prin omisiunea de a prezenta careva pretenţii de satisfacţie echitabilă, Curtea consideră că examinarea în continuare a acestei părţi a cererii nu mai este justificată (articolul 37 § 1 c)) (a se vedea, pentru principii relevante Tahsin Acar, menţionat supra, şi Meriakri c. Moldovei (radiat de pe rol), nr.53487/99, 1 martie 2005). Astfel, Curtea ţine cont de faptul că problemele ridicate în prezenta cauză sunt similare cu cele examinate în cauza Ostrovar (nr. 35207/03, 13 septembrie 2005), şi nu constată vreun motiv întemeiat să reitereze concluziile din acea cauză, într-o nouă hotărîre.Alpha
În lumina celor expuse mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi Protocoalele sale nu justifică examinarea acestei părţi a cererii în continuare (article 37 § 1 in fine).
Prin urmare, cererea urmează să fie radiată de pe rol.
B. Alte plîngeri
Referitor la celelalte capete de plîngeri ale reclamantului, Curtea le consideră nefondate şi constată că nu există vreo dovadă în materialele cauzei care ar sugera că prevederile invocate de către reclamant au fost încălcate. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenţie şi urmează să fie respinsă în conformitate cu articolul 35 § 4 din Convenţie.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Ia act de prevederile declaraţiei Guvernului pîrît;
Decide să radieze cererea de pe rol în partea ce ţine de plîngerea invocată în temeiul articolului 3 din Convenţie;
Declară restul cererii inadmisibilă.
Marialena TsirliJosep Casadevall
Grefier AdjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy