Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 34864/03
depusă de Ion STOIAN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 25 septembrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlS. Pavlovschi,
DlL. Garlicki,
DlJ. Šikuta,
DnaP. Hirvelä, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 5 august 2003,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Ion Stoian, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1960 şi care locuieşte în Cahul. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul a lucrat în calitate de judecător în Republica Moldova. În anul 1995, Parlamentul a adoptat „Legea cu privire la statutul judecătorului”. Aceasta prevedea inter alia dreptul judecătorilor de a-şi îmbunătăţi condiţiile locative.
În anul 1996, reclamantul a solicitat Primăriei municipiului Cahul să-i acorde un apartament mai mare sau un împrumut pentru construcţia unei case de locuit (opţiune care era, de asemenea, prevăzută de Legea din anul 1995). Primăria a satisfăcut parţial cererea reclamantului şi i-a acordat un lot de pământ pentru construcţia casei de locuit.
Deoarece primăria a refuzat să-i acorde un împrumut pentru construcţia casei de locuit, reclamantul a intentat o acţiune judiciară împotriva Primăriei municipiului Cahul, cerându-i să se conformeze cererii lui depuse în anul 1996.
În anul 1998, Parlamentul a suspendat aplicarea prevederii „îmbunătăţirea condiţiilor locative” din Legea din anul 1995, iar în mai 1999, această suspendare a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională. Examinarea acţiunii judiciare intentate de către reclamant a fost suspendată pe parcursul acestei perioade.
La 23 august 2001, Judecătoria sectorului Cahul a pronunţat o hotărâre în favoarea reclamantului şi a obligat Primăria municipiului Cahul să-i acorde 173,176 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a 14,589.63 euro (EUR) la acea dată). Primăria a depus apel.
La 21 martie 2002, Tribunalul Chişinău a admis în parte apelul declarat şi a redus suma acordată la MDL 139,497 (echivalentul a EUR 11,745.93 la acea dată). Primăria a depus recurs, care a fost respins de Curtea de Apel la 27 iunie 2002. Astfel, hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă şi executorie.
La 3 septembrie şi 29 octombrie 2002, reclamantul a solicitat executarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea sa. Totuşi, aceasta nu a fost executată.
La 11 martie 2003, adjunctul Procurorului General a depus la Curtea Supremă de Justiţie un recurs în anulare la hotărârea judecătorească sus-menţionată.
La 9 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare, a casat hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată în favoarea reclamantului şi a pronunţat o nouă hotărâre prin care a respins în întregime pretenţiile reclamantului.
PRETENŢII
1. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de casarea de către Curtea Supremă de Justiţie a hotărârii judecătoreşti irevocabile din 27 iunie 2002 în urma recursului în anulare al adjunctului Procurorului General.
2. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de durata excesivă a procedurilor în cauza sa şi, în special, de neexecutarea hotărârii judecătoreşti irevocabile a Curţii de Apel din 27 iunie 2002.
3. În continuare, el a susţinut că drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 şi § 3 (b) şi (c) al Convenţiei au fost încălcate, deoarece el nu a fost prezent la procedurile judiciare de la Curtea Supremă de Justiţie.
ÎN DREPT
La 27 aprilie 2007, Guvernul a informat Curtea că, la aceeaşi dată, părţile au semnat un acord de reglementare amiabilă a cauzei. El a prezentat Curţii o copie a acordului, potrivit căruia Guvernul s-a obligat să-i plătească reclamantului, în decurs de trei luni de la data pronunţării deciziei de scoatere a cererii de pe rolul Curţii, MDL 75,000 (EUR 4,437) pentru orice prejudiciu suportat de reclamant. Guvernul a solicitat Curţii să scoată cererea de pe rol.
La 27 iunie 2007, şi reclamantul a informat Curtea că părţile au semnat acordul de reglementare amiabilă conform condiţiilor sus-menţionate şi că el nu mai doreşte să-şi menţină cererea.
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu găseşte vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
T.L. EarlyNicolas Bratza Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy