Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA
Cererilor nr. 41369/05, 41556/05, 42308/05, 33566/06, 33567/06, 33568/08, 33570/06
depusă de Sergiu ŞUMILA şi alţii 6
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 26 ianuarie 2010 în Camera constituită din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić judecători,
şi Lawrence Early, Grefierul Secţiei
Examinînd cererea sus-nominalizată, depusă la 2 noiembrie 2005,
Tinînd cont de observaţiile prezentate de Guvernul reclamat,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamanţii sunt cetăţeni ai Republicii Moldova. Dînşii au fost reprezentaţi în faţa Curţii de dna E. Botnari. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
Circumstanţele cauzei, după cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamanţii sunt ex-angajaţi a Ministerului Afacerilor Interne („Ministerul”). Între anii 1997 şi 2005 reclamanţii au formulat cereri de chemare în judecată împotriva Ministerului în legătură cu calcularea eronată a pensiilor (cererile nr. 41556/05, 42308/05, 33566/06, 33567/06, 33568/06 şi 33570/06) şi în vizavi de omisiunea achitării compensaţiei pentru condiţiile periculoase de lucru (cererea nr. 41369/05).
În favoarea reclamanţilor au fost pronunţate hotărîri judecătoreşti definitive şi au fost eliberate titluri executorii.
La 1 noiembrie 2003 dl. Semenov a decedat.
La 30 decembrie 2003, şi respectiv la 20 ianuarie, 2 februarie, 4 martie, 24 martie şi 23 iulie 2004, hotărîrile judecătoreşti definitive în favoarea dlui Kudreavţev, Coseac, Sîtnic, Evgrafov, Ianiv, Şumila şi Semenov au fost executate integral.
PLÎNGERI
1. Reclamanţii s-au plîns în temeiul Articolului 6 § 1 din Convenţie, considerînd că dreptul lor de acces la un tribunal a fost încălcat urmare a neexecutării hotărîrilor judecătoreşti în favoarea lor.
2. În cererile nr. 41556/05, 42308/05, 33566/06, 33567/06, 33568/06 şi 33570/06, reclamanţii de asemenea, s-au plîns, în temeiul Articolelor 8 şi 14 din Convenţie, pretinzînd că prin omisiunea de a executa hotărîrile judecătoreşti în favoarea lor, autorităţile naţionale au încălcat dreptul lor la viaţa privată şi precum că dumnealor au devenit victime al tratamentelor discriminatorii.
3. Reclamanţii, de asemenea, au invocat că prin omisiunea executării hotărîrilor judecătoreşti le-a fost încălcat dreptul la protecţia proprietăţii garantat de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
Reclamanţii în principal au invocat violarea drepturilor garantate de Articolul 6 din Convenţie şi Articolul 1 din Protocolul 1 la Convenţie, urmare a neexecutării hotărîrilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor. Excepînd cauza Şumila, reclamanţii au invocat că prin omisiunea de a executa hotărîrile judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor autorităţile naţionale au încălcat dreptul la viaţa privată, şi precum că dînşii au fost supuşi unui tratament discriminatoriu, contrar garanţiilor Articolului 14 din Convenţie.
Articolul 6 § 1 din Convenţie, în partea relevantă prevede:
„1. La hotărîrea drepturilor civile şi obligaţiilor...orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil...într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă de judecată...”
Articolul 1 din Protocolul 1 la Convenţie prevede:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.”
În observaţiile sale asupra admisibilităţii şi fondului cauzei, Guvernul a susţinut că:
a) dl Şumila a depus cererea sa la Curte la 2 noiembrie 2005, ceea ce constituie 1 an, 7 luni şi 10 zile după executarea hotărîrii judecătoreşti definitive în favoarea lui;
b) dl Evgrafov a depus cererea sa la Curte la 2 noiembrie 2005, ceea ce constituie 1 an şi 9 luni după executarea hotărîrii judecătoreşti definitive în favoarea lui;
c) dl Kudreavţev a depus cererea sa la Curte la 3 noiembrie 2005, ceea ce constituie 1 an, 10 luni şi 5 zile după executarea hotărîrii judecătoreşti definitive în favoarea lui;
d) dl Ianiv, dl Sîtnic şi dl Coseac au depus cererile lor la Curte la 24 aprilie 2006, ceea ce constituie 2 ani, 1 lună şi 20 de zile, şi respectiv, 2 ani şi 3 luni, şi 2 ani şi 4 luni după ce hotărîrile judecătoreşti pronunţate în favoarea lor au fost executate;
e) cererea în numele dlui Semenov a fost depusă la 24 aprilie 2006, ceea ce constituie 1 an şi 9 luni după executarea hotărîrii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lui.
Guvernul a prezentat documente ce confirmă că hotărîrile judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea reclamanţilor au fost executate integral.
Guvernul a afirmat că, deoarece reclamanţii în mod conştient au depus cererile, după ce hotărîrile judecătoreşti pronunţate în favoarea lor au fost executate, acestea urmează să fie declarate abuzive.
Reprezentantul reclamanţilor a omis să prezinte careva comentarii cu referire la acest subiect.
Curtea menţionează de la început că reclamanţii s-au plîns doar asupra unui singur aspect şi anume precum că hotărîrile judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor nu au fost executate. Dînşii nu s-au plîns cu privire la lipsa compensaţiei pentru executarea tardivă.
Prin urmare, Curtea în prezenta cauză nu consideră necesar, să se pronunţe dacă cererile sunt abuzive, deoarece este evident faptul că toţi reclamanţii au omis să respecte termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 § 1 din Convenţie.
Reiese că toate cererile urmează să fie respinse, fiind depuse în afara termenul limită, în conformitate cu art. 35 §§ 1 şi 4 din Convenţie.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate
Decide să conexeze cererile;
Declară cererile inadmisibile.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy