©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România () şi al Institutului European din România” (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania () and the European Institute of Romania (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
CONSILIUL EUROPEI
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
DECIZIE
Cererea nr. 34249/04
a lui Gavril SZASZ şi alţii
împotriva României
Curtea Europeană a drepturilor Omului (Secţia a Treia), statuând
la 26 August 2008 în cadrul unui complet formate din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Ann Power, judecători,
şi Santiago Quesada, grefier al Secţiei,
Văzând cererea de mai sus depusă la 29 iulie 2004,
Văzând decizia de a examina conexat admisibilitatea şi fondul cauzei (Articolul 29 § 3 din Convenţie),
Văzând declaraţiile formale de acceptare a unei soluţionări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat, emite următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamanţii, dl. Gavril Szasz, dl. Petru Szeremy şi d-na Ilona Bauer, sunt cetăţeni români care s-au născut în 1922, 1949 şi 1947 respectiv şi locuiesc în Cluj-Napoca, Satu Mare şi Düsseldorf respectiv. Ei au fost reprezentaţi în faţa Curţii de d-na Mihaela Liliana Chiş, avocat cu sediul în Cluj-Napoca. Guvernul României (“Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul acestuia, dl. Răzvan-Horaţiu Radu.
Circumstanţele Cauzei
Faptele din cauză, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate după cum urmează.
În 1950, bunurile imobiliare situate în Cluj-Napoca, pe străzile V. Fulicea nr. 6 şi 13, şi Memorandumului nr. 16, proprietatea părinţilor reclamanţilor, au fost confiscate de Stat în baza Decretului nr. 92/1950 cu privire naţionalizare.
În 1996-1997, Statul a vândut chiriaşilor cele şase apartamente care constituiau aceste bunuri imobiliare, conform Legii nr. 112/1995.
La 14 decembrie 1998 acţiunea reclamanţilor în recuperarea posesiei asupra bunurilor imobiliare a fost susţinută de o hotărâre executorie care a admis că naţionalizarea clădirilor fusese ilegală şi a ordonat autorităţilor administrative să le restituie reclamanţilor.
În 2001-2002, în trei seturi procedurale diferite, reclamanţii au cerut instanţei să constate că vânzarea de către Stat a celor şase apartamente era nulă. Ei au considerat că, deoarece naţionalizarea fusese ilegală, Statul nu era proprietarul de drept şi ca urmare nu ar fi putut vinde legal nici o parte a bunurilor imobiliare.
La 30 ianuarie 2004, 4 şi 9 februarie 2005 Curtea de Apel Cluj, a respins prin hotărâri definitive cererile de anulare a contractelor de vânzare sub motiv că Statul respectase prevederile Legii nr. 112/1995 şi chiriaşii făcuseră achiziţia de bună credinţă.
PLÂNGERI
Reclamanţii s-au plâns în baza Articolului 6 din Convenţie că soluţiile date în procedurile referitoare la anularea vânzării posesiunilor lor către terţi fuseseră incorecte şi că judecătorii nu fuseseră imparţiali.
Reclamanţii au pretins o încălcare a Articolului 1 din Protocolul Nr. 1, reclamând că în ciuda recunoaşterii dreptului de proprietate în favoarea lor, ei nu reuşiseră să se bucure de posesiunile lor deoarece Statul le-a vândut unor terţi, consideraţi de instanţe ca fiind de bună credinţă.
ÎN DREPT
La 18 iunie 2008 Curtea a primit următoarea declaraţie de la Guvern:
« Subsemnatul, Răzvan-Horaţiu Radu, Agent al Guvernului Român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declar că guvernul român se oferă să achite în mod gratuit 160 000 euro (o sută şaizeci de mii de euro) către dl. Gavril Szasz, dl. Petru Szeremy şi d-na Ilona Bauer în vederea unei reglementări amiabile a cauzei care are drept origine Cererea sus menţionată aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei româneşti la rata de schimb practicată la data plăţii, şi scutită de orice taxă eventual practicată. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curţii date conform articolului 37 § 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului. În absenţa acestei plăţi în termenul menţionat, Guvernul se angajează să achite, începând cu expirarea acestuia şi până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal a Băncii Centrale Europene, la care se adaugă trei procente. Această plată va reprezenta reglementarea definitivă a cauzei. »
La 2 iunie 2008 Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de reprezentantul reclamanţilor:
“Subsemnata Mihaela Liliana Chis, reprezentanta d-lui Gavril Szasz, d-lui Petru Szeremy şi d-nei Ilona Bauer, iau notă că guvernul român est dispus să achite în solidar, în mod gratuit, suma de 160 000 euro (o sută şaizeci de mii de euro) către dl. Gavril Szasz, dl. Petru Szeremy şi d-na Ilona Bauer, în vederea unei reglementări amiabile a cauzei ce are ca origine Cererea sus menţionată aflată pe rol la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei româneşti la rata de schimb practicată la data plăţii, şi scutită de orice taxă eventual practicată. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curţii date conform articolului 37 § 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Începând cu expirarea termenului menţionat şi până la plata efectivă a sumei în cauză, se va plăti o dobândă simplă a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal a Băncii Centrale Europene, la care se adaugă trei procente.
Acceptăm această propunere şi renunţăm la orice altă pretenţie faţă de România legată de faptele aflate la originea cererii menţionate. Declarăm cauza definitiv soluţionată. »
Curtea ia act de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea apreciază că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului aşa cum sunt recunoscute de Convenţie şi protocoalele la aceasta şi nu întrevede de altfel nici un motiv de ordin public care să justifice continuarea examinării Cererii (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie). Având în vedere cele de mai sus, se cuvine ca cererea să fie radiată de pe rol.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Hotărăşte să radieze Cererea de pe rol.
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy