Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 16674/06
depusă de către TIMPUL DE DIMINEAŢĂ
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 23 martie 2010 în Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiei,
Examinînd sus-numita cerere, depusă la 18 aprilie 2006,
Examinînd declaraţia formală prin care s-a acceptat reglementarea amiabilă a cauzei,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
Procedura A
La 30 ianuarie 2004, Timpul Info-Magazin, reclamant în cauza Timpul Info-Magazin şi Anghel c. Moldovei (nr. 42864/05, 27 noiembrie 2007), a publicat un articol în care se relata despre un pretins act de corupţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne („MAI”).
În urma acţiunii civile privind lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale instituite de persoana al cărei nume apare în articolul sus-menţionat, la 24 mai 2005, Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău a obligat Timpul Info-Magazin să publice o dezminţire. Hotărîrea a devenit definitivă.
Între timp, Timpul Info-Magazin a fost implicat într-un alt şir de proceduri civile privind lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale. Aceste proceduri au culminat cu adoptarea hotărîrii CEDO Timpul Info-Magazin şi Anghel c. Moldovei în care a fost constatată încălcarea dreptului la libertatea de exprimare a reclamantului. Pe parcursul acestor proceduri la nivel naţional, o instanţă judecătorească a dispus ca să fie aplicat sechestrul pe patrimoniul şi pe conturile ziarului reclamant ca măsură de asigurare a acţiunii (a se vedea Tmpul Info-Magazin şi Angel c. Moldova, citată supra, § 9 şi 10). În rezultat, ziarul a fost forţat să-şi suspende activitatea, însă fără a-şi lichida personalitatea juridică Tmpul Info-Magazin.
Staff-ul ziarului Timpul Info-Magazin a înfiinţat o nouă persoană juridică şi a creat un nou ziar denumit Timpul de Dimineaţă – reclamantul în cauza dată (în continuare „ziarul reclamant”).
La 10 octombrie 2005, un executor judecătoresc de la Oficiul de Executare Buiucani a dispus ca Timpul de Dimineaţă să execute hotărîrea din 24 Mai 2005 în termen de trei zile.
La 13 octombrie 2005, ziarul reclamant a informat executorul judecătoresc că acesta nu era nici debitor în procedurile date, nici succesorul ziarului Timpul Info-Magazin şi a refuzat să se conformeze dipoziţei executorului judecătoresc.
La o dată nespecificată, executorul judecătoresc înaintat o cerere prin care a solicitat Judecătoriei Buiucani să clarifice modul de executare a hotătîrii.
La 19 ianuarie 2006, la Judecătoria Buiucani a avut loc o audiere în cazul dat. Ziarul reclamant a motivat că nu era succesorul ziarului Timpul Info-Magazin şi că cele două ziare au fost înregistrate ca persoane juridice distincte, aveau adrese juridice şi conturi bancare diferite. Cu toate acestea, instanţa a constatat că ambele ziare aveau aceeaşi pagină WEB şi că redactorul şef a utilizat o foaie cu antetul oficial al ziarului Timpul de Dimineaţă într-o scrisoare adresată executorului. Instanţa a dispus ca hotărîrea din 24 mai 2005 să fie executată de către ziarul reclamant, deoarece acesta era succesor al publicaţiei Timpul Info-Magazin, şi s-a bazat pe art. 43 şi 70 din Codul de Executare.
La 1 februarie 2006, ziarul reclamant a atacat cu recurs decizia Judecătoriei Buiucani din 19 ianuarie 2006 şi a susţinut că aceasta este ilegală, deoarece, potrivit art. 43 şi 70 din Codul de Executare, succesorul legal poate fi declarat după încetarea activităţii persoanei juridice sau după preluarea datoriei. Reclamantul a motivat că niciuna dintre aceste condiţii nu a fost îndeplinită şi că, prin urmare, nu putea fi declarat succesor al publicaţiei Timpul Info-Magazin.
La 16 martie 2006, Curtea de Apel Chişinău a respins recursul ziarului reclamant, a menţinut încheierea instanţei de fond şi a adăugat că ambele ziare aveau acelaşi redactor-şef şi aceeaşi adresă juridică.
2. Procedura B
La 12 ianuarie 2007, ziarul reclamant a publicat un articol sarcastic ce critica persoana Prim-ministrului la acea dată, V. Tarlev. Articolul respectiv era însoţit de o imagine trucată a Prim-ministrului, care apărea îmbrăcat asemeni unui mitropolit şi care ţinea în mîini obiecte liturgice. Prin imaginea dată era criticat Prim-ministrul, pentru că a ţinut un discurs politic în ziua de Crăciun de pe amvonul Catedralei metropolitane din Chişinău, catedrală ce aparţine Mitropoliei Moldovei.
Articolul reamintea cititorilor despre acuzaţiile aduse anterior de către acţionarii fabricii de dulciuri „Bucuria” împotriva Prim-ministrului. Acţionarii pretindeau că acesta ar fi furat cîteva milioane dolari SUA în perioada în care a deţinut funcţia de director executiv al fabricii. Autorul articolului s-a referit, de asemenea, la acuzaţiile anterioare potrivit cărora dl Tarlev şi-ar fi construit în mod abuziv o casă pe teritoriul unei grădiniţe publice.
Situaţia în care este prezentat discursul Prim-ministrului spus de pe amvonul Catedralei a fost comparat cu o altă situaţie în care un preot, (P.V.), a fost prins în timp ce fura o cadă de baie de pe teritoriul unei grădiniţe dintr-un sat şi care, ulterior, pe parcursul mai multor ani, a continuat să propovăduiască valorile creştine de la altarul bisericii sale. În concluzie, articolul menţiona că, dacă Preşedintele Voronin, Prim-ministrul Tarlev şi P.V. ar fi fost puşi alături, ar fi ieşit o nouă sfîntă treime, „noua sfîntă treime naţională, constituită din Tatăl (Preşedintele Voronin), Fiul (dl Tarlev) şi Sfîntul Duh (P.V.), treimea Moldovei care minte de la altar şi fură din buget.
La 15 ianuarie 2007, un grup de aproximativ 30 de persoane, unii dintre care purtau haine bisericeşti, au organizat o demonstraţie de protest în faţa sediului ziarului reclamant. Aceştia au protestat împotriva respectivei pretinse blasfemii venită din partea ziarului reclamant şi au pretins că erau membri ai unei organizaţii religioase ce aparţinea Mitropoliei Moldovei. Protestatarii erau însoţiţi de un reporter de la postul naţional de radio care venise împreună cu ei, pentru a reflecta evenimentul într-un reportaj radio. Un angajat al unui ziar pro-guvernamental a distribuit protestatarilor mai multe ouă, care urmau să fie aruncate în clădirea în care era sediul ziarului reclamant. Un grup de protestatari a intrat în sediu cu forţa, a extras din arhiva redacţiei mai multe ziare şi le-au dat foc în faţa clădirii. Ei ameninţau jurnaliştii, utilizau un limbaj obscen în adresa acestora, îi blestemau spunînd: ,,copiii voştri să ardă în iad”. Jurnaliştii au chemat poliţia, care a ajuns după aproximativ 20 de minute, dar nu au stopat protestul şi acţiunile protestatarilor care aruncau ouă. Poliţiştii stăteau de-o parte şi examinau evenimentul.
Unul dintre protestatari a declarat pentru un o echipă TV că ,,ziarul este cel care a provocat violenţă” şi a motivat că, odată ce musulmanii au reacţionat violent ca urmare a unor caricaturi a lui Muhammad, ei, adică cei care cred în ,,adevăratul Dumnezeu”, aveau, de asemenea, dreptul de a face la fel. Protestul s-a încheiat după ce o persoană ce purta haine preoţeşti a adresat participanţilor un ordin în limba rusă ca aceştia să se împrăştie.
Mai tîrziu, în aceeaşi zi, un ofiţer de poliţie a întocmit un proces-verbal cu privire la pagubele provocate clădirii în care era sediul ziarul reclamant. Acesta a stabilit că pe pereţii exteriori şi în ferestrele clădirii au fost aruncate ouă.
În ziua următoare, ziarul a primit două scrisori din partea unei asociaţii religioase aparţinînd Mitropoliei Moldovei care organizase protestul în cauză, în care redacţia era ameninţată din nou cu expresii de felul ,,pentru credinţa noastră noi suntem gata să vărsăm sînge”.
Pe parcursul următoarelor zile, ziarul reclamant a publicat mai multe materiale referitoare la evenimentele din 15 şi 16 ianuarie 2007. Jurnaliştii au intervievat inter alia, cîţiva ierarhi din cadrul Mitropoliei Basarabiei, care şi-au expus opinia potrivit căreia articolul din 12 ianuarie 2007 nu conţinea vreo blasfemie, precum şi că discursul politic al Prim-ministrului de pe amvon contravine canoanelor creştin-ortodoxe şi că protestul din 15 ianuarie 2007 a avut o conotaţie politică. Aceştia au făcut o paralelă între evenimentele din 15 ianuarie 2007 şi actele de violenţă săvîrşite în anii 1990 de către membrii Mitropoliei Moldovei împotriva credincioşilor din cadrul Mitropoliei Basarabiei. Pe de altă parte, reprezentantul Mitropoliei Moldovei a dezminţit orice implicare a bisericii în aceste evenimente, menţionînd că acţiunile protestatarilor erau justificate şi că în istorie există multe exemple de bătălii violente pentru credinţa creştină.
La o dată nespecificată, ziarul reclamant a depus o plîngere la poliţie şi a cerut începerea urmăririi penale împotriva celor ce au vandalizat sediul ziarului, au distrus o parte din arhivă şi, cel mai important, au intimidat jurnaliştii.
La 12 februarie 2007, Procuratura sectorului Buiucani a informat ziarul reclamant că s-a luat decizia de neîncepere a urmăririi penale împotriva protestatarilor. Cu toate acestea, a fost iniţiată o procedură administrativă împotriva a patru protestatari.
La 23 februarie 2007, ziarul reclamant a contestat decizia Procuraturii sectorului Buiucani adresîndu-se cu o plîngere către judecătorul de instrucţie. Ziarul susţinea inter alia, că Timpul de Dimineaţă este un ziar de opoziţie care, cu numeroase ocazii, a publicat articole de critică în adresa Guvernului. Drept rezultat acesta a fost supus diferitor forme de presiune din partea autorităţilor, cum ar fi iniţierea mai multor proceduri de defăimare împotriva redacţiei şi îngheţarea conturilor. De asemenea, ziarul reclamant a reamintit Procuraturii că, înainte de iulie 2004, echipa sa a lucrat la un alt ziar întitulat Timul Info-Magazin, acesta din urmă fiind obligat să-şi înceteze activitatea după ce a publicat un articol de investigaţie cu privire la o achiziţie de maşini non-transparentă din partea Guvernului şi o tentativă de omor a jurnalistului care a scris articolul. Ziarul reclamant, de asemenea, a informat Procuratura despre numeroasele raporturi ale Consiliului Europei, OSCE şi alte organizaţii non-guvernamentale, cum ar fi „Freedom House” şi „Article 19”, în care se exprimată îngrijorarea privind restricţiile dreptului la libertatea de exprimare în Moldova.
În acest context, ziarul reclamant a menţionat că felul în care s-au desfăşurat protestele din 15 ianuarie 2007 a constituit o nouă acţiune de intimidare a sa de către agenţii Guvernului şi a fost orientată împotriva libertăţii de exprimare a ziarului. În suportul acestei afirmaţii, reclamantul a subliniat că protestatarii erau membri ai Mitropoliei Moldovei, care, spre deosebire de Mitropolia Basarabiei, era cunoscută ca fiind favorizată şi sprijinită de Guvern. Potrivit reclamantului, în ciuda secularităţii oficiale a statului, nu exista o separare clară între stat şi Mitropolia Moldovei. Primul proteja interesele celuilalt şi vice versa. Mitropolitul din cadrul Mitropoliei Moldovei deţinea paşaport diplomatic, dispunea de automobil cu numere speciale şi îl însoţea pe Preşedintele ţării în misiunile externe. În timpul unei vizite a Patriarhului Rusiei la Chişinău, la 13 noiembrie 2005, Preşedintele ţării a declarat că există doar o singură biserică în Republica Moldova – Mitropolia Moldovei.
Ziarul reclamant a menţionat că protestatarii au comis cel puţin patru infracţiuni: violarea domiciliului, incendierea şi distrugerea bunurilor, dezordini în masă şi vandalism. Cea mai relevantă consecinţă a evenimentelor din 15 ianuarie 2007 şi a ameninţărilor ulterioare în adresa ziarului, a fost totuşi crearea unei stări de frică, anxietate şi pasivitate asupra echipei de jurnalişti. Reclamantul s-a plîns ulterior că investigaţiile Procuraturii au fost simulate. Procuratura nu a cercetat identitatea protestatarilor şi nu a luat în consideraţie relaţia specială dintre Mitropolia Moldovei şi Guvern. De asemenea, nu a atras atenţia asupra faptului că un reporter de la Radioul Naţional, controlat de Guvern, a însoţit protestatarii spre sediul ziarului. Potrivit ziarului, toate faptele menţionate mai sus, cît şi inacţiunea ofiţerilor de poliţie veniţi la manifestare ridică o bănuială rezonabilă că atacul asupra redacţiei ziarului a avut drept scop intimidarea jurnaliştilor acestui ziar şi limitarea dreptului lor la libertatea de exprimare.
La 26 februarie 2007, un judecător de instrucţie de la Judecătoria Buiucani a decis ca Procuratura să examineze fondul plîngerii reclamantului.
La 1 martie 2007, ziarul reclamant a scris din nou Procuraturii, informînd inter alia că a identificat organizatorii protestelor din 15 ianuarie 2007.
La 23 martie 2007, ziarul reclamant a fost informat de către Procuratură că plîngerea sa a fost respinsă. Ziarul reclamant a atacat în instanţă decizia Procuraturii şi a menţionat, inter alia, că refuzul Procuraturii de a investiga în modul corespunzător atacul din 15 ianuarie 2007 însemna, propriu-zis, exercitarea presiunii asupra ziarului, deoarece avansa existenţa unei stări continue de frică din partea jurnaliştilor că asemenea atacuri ar putea să se repete în cazul în care aceştia şi-ar fi exprimat opinia critică faţă de Guvern. De asemenea, reclamantul a prezentat exemple de diferite abordări din partea poliţiei în alte cazuri în care au avut loc demonstraţii neautorizate. Un exemplu elocvent era reprimarea violentă a unui marş paşnic şi arestarea cîtorva membri ai Partidului Liberal, la 27 martie 2007.
Ziarul reclamant a menţionat că anume aceasta era o practică firească a poliţiei în cazul unor demonstraţii paşnice neautorizate împotriva Guvernului, în contrast cu atitudinea poliţiştilor faţă de protestele din 15 ianuarie 2007.
La 5 aprilie 2007, Judecătoria Buiucani a respins apelul ziarului reclamant şi a constatat că Procuratura a efectuat o investigaţie minuţioasă. În rezultatul investigaţiei, au fost iniţiate proceduri administrative împotriva a cîteva persoane pentru că au participat la o demonstraţie neautorizată. Plîngerea cu privire la incendierea arhivei ziarului nu a fost confirmată de către anchetă.
Între timp, la 16 martie 2007, cele patru persoane împotriva cărora Procuratura a iniţiat proceduri administrative pentru participarea la o demonstraţie neautorizată au fost achitate de către Judecătoria Buiucani. Procuratura a atacat cu apel decizia în cauză. Cu toate acestea, apelul a fost respins la 16 aprilie 2007, din considerentele că Procuratura nu a respectat termenul limită de 10 zile de depunere a apelului. Ziarul reclamant a aflat despre rezultatul acestei proceduri din observaţiile Guvernului în cauza dată.
PLÎNGERI
1. Ziarul reclamant s-a plîns că procedura A nu a fost echitabilă, conform prevederilor Articolului 6 din Convenţie, deoarece drepturile şi obligaţiile sale civile au fost decise în cadrul unor proceduri judiciare la care acesta nu a fost parte şi, astfel, nu a avut posibilitatea de a se apăra.
2. Referitor la Procedura B, reclamantul s-a plîns, în temeiul Articolului 10 din Convenţie, că statul nu şi-a onorat obligaţiile sale pozitive de a proteja dreptul ziarului la libertatea de exprimare.
ÎN DREPT
La 15 decembrie 2009, Curtea a primit următoarea declaraţie din partea Guvernului:
„Guvernul recunoaşte că a existat o violare a dreptului la un proces echitabil a ziarului reclamant, garantat de Articolul 6 din Convenţie, ca urmare a deciziei Curţii de Apel din 16 martie 2006 privind desemnarea ziarului reclamant în calitate de succesor al ziarului Timpul Info-Magazin, pe motiv că ambele ziare aveau aceeaşi adresă şi şef de redacţie.
Guvernul recunoaşte că a existat o violare a dreptului ziarului reclamant la libertatea de exprimare, în sensul Articolului 10 din Convenţie, drept rezultat al acţiunilor violente ale reprezentanţilor unei organizaţii religioase, acţiuni care nu au fost stopate/penalizate efectiv şi cu promptitudine de către autorităţile statului.
Guvernul consideră că simpla recunoaştere a violării drepturilor ziarului reclamant poate constitui o satisfacţie echitabilă suficientă. În cazul în care reclamantul nu va fi de acord cu acest aspect, Guvernul lasă la discreţia Curţii să determine suma satisfacţiei echitabile.
În lumina celor expuse mai sus, Guvernul solicită respectuos ca Înalta Curte să ia act de prezenta declaraţie şi să radieze cauza de pe rol”.
La 2 februarie 2010, Curtea a recepţionat următoarea declaraţie semnată de reclamant:
„Ziarul reclamant este de acord cu propunerea Guvernului de a recunoaşte încălcările pretinse, garantate de Articolul 6 şi Articolul 10 din Convenţie, şi este dispusă să accepte că o astfel de recunoaştere constituie o satisfacţie echitabilă în sine.
În consecinţă, ziarul reclamant solicită respectuos Curţii să ia act şi să aprobe reglementarea propusă de Guvernul respondent şi confirmată de ziarul reclamant”.
Curtea ia act de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Curtea este satisfăcută că reglementarea amiabilă este bazată pe respectarea drepturilor omului, garantate de Convenţie şi de Protocoalele sale, şi nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a cererii (Articolul 37 §1 in fine din Convenţie). În lumina celor expuse mai sus, este justificat ca cererea să fie radiată de pe rol.
Din aceste considerente, Curtea în unanimitate
Decide sa radieze cererea de pe rol.
Lawrence Early Nicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy