Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 12495/05
Galina ŢOPA
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), întrunită la 6 septembrie 2011, în cadrul unui comitet compus din:
Ján Šikuta, preşedinte,
Ineta Ziemele,
Kristina Pardalos, judecători,
şi Marialena Tsirli, grefier adjunct al secţiei,
Ţinînd cont de cererea sus-menţionată, depusă la 12 martie 2005,
Ţinînd cont de declaraţiile fornmulate de către Guvernul respondent la 20 decembrie 2010 şi la 1 februarie 2011 prin care a solicitat Curţii radierea cererii de pe rol, şi răspunsul reclamatnei la aceste declaraţii;
În urma deliberării, decide următoarele :
ÎN FAPT
Cererea a fost depusă de către reclamanta Galina Ţopa, cetăţeana a Republicii Moldovaşi ce locuieşte în Chişinău. Ea a fost reprezentată în faţa Curţii de către P. Popa, avocat ce îşi desfăşoară activitatea în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova (« Guvernul ») a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Circumstanţele relevante ale cauzei, pot fi rezumate după cum urmează.
La 2 iunie 1997, împotriva reclamantei şi a fiului acesteia a fost intentată o acţiune privind recunoaşterea pierderii dreptului de folosinţă a acestora asupra spaţiului locativ.
Iniţial, procesul s-a încheiat cu decizia definitivă a Curţii de Apel Chişinău din 5 mai 1998, adoptată în favoarea reclamantei.
La 17 iunie 1998 Curtea de Apel a redeschis procedurile în urma admiterii unui recurs extraordinar depus de către partea adversă.
La 5 aprilie 2002 Judecătoria Rîşcani a admis acţiunea iniţiată împotriva reclamantei. Hotărîrea a fost menţinută de către Curtea de Apel Chişinău la 19 mai 2004, precum şi de către Curtea Supremă de Justiţie la 29 septembrie 2004.
PLÎNGERI
1. Invocînd articolul 6 § 1 din Convenţie reclamanta sa plîns de durata excesivă a examinării cauzei la nivel naţional, de lipsa unui proces imparţial şi independent, precum şi de violarea principiului contradictorialităţii şi egalităţii armelor. Aceasta implică o echitate generală a procedurii în faţa instanţelor judecătoreşti naţionale.
2. Potrivit unei scrisori din 14 iunie 2010, reclamanta a invocat o nouă plîngere în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. Ea sa plîns de faptul că a fost lipsită de posibilitatea de a se folosi de spaţiul locativ aflat în litigiu şi de imposibilitatea ulterioară de a deveni proprietara acestui imobil.
ÎN DREPT
A. Plîngeri privind durata excesivă a procedurilor
Reclamanta a pretins că durata examinării cauzei la nivel naţional nu a fost rezonabilă. Ea a pretins încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie, care în partea relevantă, prevede următoarele :
« Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă (...)care va hotărî, (...) asupra încălcării drepturilor (...) »
Prin scrisoarea din 20 decembrie 2010 şi 1 februarie 2011, Guvernul a informat Curtea despre intenţia sa de a prezenta o declaraţie unilaterală în vederea soluţionării problemelor ridicate în prezenta cerere. De asemenea, el a cerut Curţii să radieze cererea de pe rol în temeiul articolului 37 din Convenţie. În conformitate cu declaraţia sus-menţionată, Guvenrnul recunoaşte încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie din cauza duratei excesive a procedurilor civile iniţiate împotriva reclamantei. El oferă în beneficiul reclamantei suma de 1500 euro în vederea compensării oricărui prejudiciu, precum şi costuri şi cheltuieli.
Guvernul sa angajat să achite această sumă, convertită în lei moldoveneşti, în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în perioada indicată, Guvernul se angajează să achite de la expirarea acestei perioade pînă la executare, o dobîndă egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la ce vor fi adăugate trei procente.
Prin scrisoarea din 21 martie 2011 reclamanta a susţinut că suma indicată în declaraţia Guvernului nu este suficientă.
Curtea notează că potrivit Articolului 37 din Convenţia, ea poate, la orice etapă a procedurii, să decidă radierea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanţele determină una din concluziile specificate la litera a), b) sau c) a alineatului 1 din articolul respectiv. Articolul 37 § 1 c) determină Curtea să radieze o cerere de pe rolul său în cazul în care:
"pentru orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu mai este justificată".
Curtea mai notează că, în anumite circumstanţe, ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1 (c) al Convenţiei, în baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului pîrît, chiar dacă reclamantul doreşte continuarea examinării cauzei.
În acest sens, Curtea urmează să examineze detaliat declaraţia în lumina principiilor consacrate în jurisprudenţa sa, în special ţinînd cont de decizia Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turciei (examinare preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75‑77, CEDH 2003‑VI ; WAZA Spółka z o.o. c. Poloniei (déc.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 ; şi Sulwińska c. Poloniei(déc.) nr. 28953/03).
În mai multe cauze, inclusiv cele adresate împotriva Republicii Moldova, Curtea a stabilit practica sa cu privire la încălcarea dreptului de a examina cauza într-un termen rezonabil (a se vedea, spre exeplu, Frydlender c. Franţei [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000‑VII; Cocchiarella c. Italiei [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006‑V; Majewski c. Poloniei, nr. 52690/99, 11 octombrie 2005 ; Wende et Kukówka c. Poloniei, nr. 56026/00, 10 mai 2007 ; Boboc c. Moldovei, nr. 27581/04, 4 noiembrie 2008 ; Mazepa c. Moldovei, nr. 1115/02, 10 mai 2007 ; şi Strechie c. Moldovei (dec.), nr. 21379/04, 2 octombrie 2007).
Curtea menţionează, că în prezenta speţă, examinarea cauzei la nivel naţional a avut o durată de 7 ani în cadrul a trei nivele de jurisdicţie.
Având în vedere natura concesiilor conţinute în declaraţia unilaterală a Guvernului, precum şi mărimea compensaţiilor propuse – care a este în concordanţă cu sumele acordate în cauze similare - , Curtea consideră că examinarea în continuare a acestei părţi a cererii nu este justificată (articolul 37 § 1 c)).
În plus, în lumina celor expuse mai sus, şi în particular ţinînd cont de jusrisprudenţa sa relevantă şi semnificativă în această privinţă, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi protocoalele sale nu necesită o examinare în această parte a cererii(article 37 § 1 in fine).
B. Alte plîngeri
1. Plîngeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie
În temeiul acestor prevederi, reclamanta sa plîns de asemenea de durata excesivă a examinării cauzei, lipsa de imparţialitate şi independenţă a instanţelor judecătoreşti, precum şi încălcarea principiului contradictorialităţii şi principiul egalităţii armelor. În general, ea susţine că instanţele judecătoreşti naţionale nu au examinat cauza sa într-un mod echitabil.
Curtea reaminteşte de la bun început că nu este în sarcina sa de a substitui aprecierea faptelor şi a probelor pe care instanţele naţionale, sarcina sa este ca probele care au fost prezentate să asigure un proces echitabil. Interpretarea şi aplicarea prevederilor naţionale aparţine în primul rînd autorităţilor naţionale, în special instanţelor de judecată. Nu este de competenţa Curţii să examineze o plîngere privind erorile de fapt sau de drept comise de către instanţele naţionale.
Ţinînd cont de materialele care se află în posesia Curţii, precum şi plîngerile reclamatei formulate în temeiul acestora, Curtea constată că instanţele judecătoreşti naţionale în acest caz au apreciat imparţial, circumstanţele diverse ale cauzei şi deciziile fiind întemeiate.
Acestea au fost adoptate în cadru unei proceduri contradictorii, pe parcursul căreia reclamanta nu s-a aflat într-o poziţie mai nefavorabilă decît cea a părţii adverse în care ar fi putut prezenta observaţiile şi mijloacele care le consideră necesare în vederea susţinerii poziţiei sale.
În plus, Curtea nu a constatat în procesul-verbal nimic ce ar putea fi pus sub semnul întrebării independenţa instanţelor naţionale sau care ar pune la îndoială imparţialitatea acestora. În acest sens, pretenţiile reclamantei nu sunt acceptate, temerile sale nu au fost justificate în mod obiectiv. Ţinînd cont de cele expuse mai sus, nu putem susţine că procedura nu a respectat prevederile articolului 6 § 1 din Convenţie.
Prin urmare, această cerere urmează a fi respinsă ca fiind vădit nefondată în conformitate cu articolul 35 §§ 3 a) şi 4 din Convenţie.
2. Plîngeri în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1
Invocînd dispoziţiile de mai sus, reclamanta se plînge de imposibilitatea de a se folosi de imobilul aflat în litigiu, iar pe de altă parte de imposibilitatea de a obţine dreptul de proprietate asupra acestuia.
Curtea notează că reclamanta a adresat plîngerea sa pentru prima dată în cererea sa din 14 iunie 2010, după şase luni de la data adoptării deciziei definitive, decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 septembrie 2004.
Din aceste motive cererea urmează a fi respinsă ca fiind tardivă, în conformitate cu articolul 35 § 1 in fine din Convenţie.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Ia act de prevederile declaraţiei Guvernului pîrît din cauza duratei excesive a examinării cauzei şi de modalităţile de asigurare a respectării angajamentelor la care s-a făcut referire în aceasta ;
Decide să radieze de pe rol această parte a cererii în conformitate cu articolul 37 § 1 c) din Convenţie ;
Declară restul cererii inadmisibil.
Marialena TsirliJán Šikuta
Grefier AdjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy