Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 3630/05
depusă de Valerii TROHIN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 10 februarie 2009, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 9 decembrie 2004,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Valerii Trohin, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1966 şi care locuieşte în Soroca. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl A. Tănase şi dna J. Hanganu, avocaţi din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
1. Reţinerea reclamantului şi pretinsa maltratare
La 3 aprilie 2003, reclamantul, care este vorbitor de limbă rusă, a fost reţinut, fiind bănuit de comiterea unui jaf. El pretinde că a fost maltratat de poliţie şi că s-a plâns autorităţilor de maltratarea sa. El mai pretinde că nu i-a fost acordată asistenţa judiciară adecvată, că nu a înţeles materialele dosarului său scrise în limba română şi că nu a fost adus imediat în faţa instanţei judecătoreşti.
La 25 iunie 2003, procurorul a refuzat să pornească urmărirea penală în baza plângerii reclamantului. Procuratura Generală l-a informat despre acest refuz prin câteva scrisori întocmite în limba română.
La 14 octombrie 2005, reclamantul a fost achitat. La 27 martie 2006, Curtea de Apel Chişinău a casat această hotărâre judecătorească şi a adoptat o nouă decizie, prin care reclamantul a fost condamnat pentru comiterea jafului.
Reclamantul a solicitat Curţii Supreme de Justiţie şi Baroului Avocaţilor din Republica Moldova să-i acorde un avocat care să-l reprezinte în faţa instanţei de judecată şi să-l ajute să depună recurs, însă fără succes.
La 13 septembrie 2006, Curtea Supremă de Justiţie a respins cererea lui de recurs ca inadmisibilă. Se pare că reclamantul nu a fost prezent la şedinţa de judecată.
Reclamantul a depus recurs în anulare împotriva deciziei judecătoreşti din 13 septembrie 2006. La 23 aprilie 2007, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare şi a trimis cauza la rejudecare la Curtea de Apel.
La 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Chişinău a admis parţial recursul reclamantului şi l-a achitat pe unele capete de acuzare aduse împotriva lui. La 2 septembrie 2008, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut această decizie. Instanţa s-a referit la investigarea insuficientă a plângerilor de maltratare a reclamantului şi a coinculpatului acestuia, contrar articolului 3 al Convenţiei. Această decizie este irevocabilă.
2. Condiţiile de detenţie
În perioada 3 aprilie 2003 - 19 mai 2003, reclamantul a fost deţinut în izolatorul de detenţie provizorie al Comisariatului de Poliţie Criuleni. El pretinde că, după 19 mai 2003, a fost periodic deţinut acolo peste 100 de zile, inclusiv între 12-19 iulie 2004 şi în noiembrie 2004. La 9 noiembrie 2004, el s-a plâns unui colaborator al Ministerului Afacerilor Interne care l-a vizitat că condiţiile de detenţie din izolatorul de detenţie provizorie Criuleni erau inumane. La 10 noiembrie 2004, el a depus o plângere similară unui procuror de la Procuratura Generală. El s-a mai plâns diferitor autorităţi de stat şi a primit câteva scrisori în care acele autorităţi au recunoscut că condiţiile de detenţie din izolatorul în cauză nu corespundeau normelor sanitare şi tehnice. Spre exemplu, în scrisoarea datată din 22 noiembrie 2004 adresată reclamantului şi semnată de adjunctul procurorului raionului Criuleni, a fost recunoscut faptul că celulele din izolator erau total neamenajate, nemobilate şi fără veceu şi că comisariatul de poliţie, Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generală şi alte autorităţi au fost informate despre situaţia existentă. Potrivit aceleiaşi scrisori, la 10 noiembrie 2004, o inspecţie a serviciului sanitaro-epidemiologic Criuleni a constatat că izolatorul de detenţie provizorie a Comisariatului de Poliţie Criuleni nu corespundea normelor sanitare.
Potrivit reclamantului, el nu avea plimbări zilnice şi avea acces foarte limitat la lumina naturală, acces limitat la apă, mâncarea era de proastă calitate, în celule era prea cald, iar celulele nu se ventilau, erau umede şi infestate cu paraziţi. De asemenea, el a expediat Curţii o scrisoare din izolator care conţinea insecte pe care acesta pretinde că le-a găsit în patul său.
În celulă nu era veceu, doar o căldare. Mai mult, lui i-a fost negat accesul la asistenţă medicală. El a pretins că era bolnav de hepatită cronică şi bronşită. Reclamantul s-a plâns în mod repetat de condiţiile de detenţie în cadrul şedinţelor de judecată în dosarul său penal, însă fără succes. El a susţinut că, deoarece celula era infestată cu paraziţi, el nu putea dormi, fiind continuu muşcat de insecte şi, ca rezultat, nu putea efectiv participa la proces. Mai mult, avocatul său nu i-a acordat asistenţă judiciară efectivă.
B. Materiale interne şi alte materiale relevante
1. Prevederile relevante ale dreptului intern
Prevederile relevante ale dreptului intern au fost expuse în hotărârea Curţii în cauza Ostrovar v. Moldova, nr. 35207/03, §§ 61-66, 13 septembrie 2005.
2. Rapoartele Comitetului pentru prevenirea torturii şi tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante (CPT)
Părţile relevante ale raportului CPT cu privire la vizita efectuată în Republica Moldova în perioada 11-21 octombrie 1998 sunt următoarele:
„54. Izolatorul de detenţie provizorie al Comisariatului de Poliţie Criuleni ...
Toate celulele erau similare: deţinuţii dormeau pe aceleaşi laviţe din lemn fără saltele sau pături; fără lumină naturală sau cu lumină naturală limitată; lumina artificială insuficientă în cursul zilei şi deranjantă noaptea; ventilare foarte slabă; celule dezgustător de murdare. Potrivit deţinuţilor, multe celule erau infestate cu paraziţi, iar prezenţa şobolanilor în celulă era o privelişte obişnuită. Nu exista posibilitate de a avea plimbări la aer liber şi nici alte genuri de activităţi în afară de două vizite zilnice la „veceu”. Acesta din urmă, fiind într-o stare de neimaginat, precum şi robinetul apeductului din blocul de detenţie, erau amplasate într-o încăpere aflată la sfârşitul coridorului, iar deţinuţii trebuiau să rişte mergând acolo în întuneric pentru a-şi satisface necesităţile naturale sau să se răcorească. ...
56. Privarea persoanelor de libertatea lor implică responsabilitatea de a le deţine în condiţii corespunzătoare demnităţii inerente persoanei. Faptele constatate pe parcursul vizitei CPT arată că autorităţile moldoveneşti nu şi-au îndeplinit această responsabilitate în privinţa persoanelor deţinute în comisariatele de poliţie raionale şi în izolatoarele vizitate. ... De multe ori condiţiile din comisariatele de poliţie raionale şi izolatoarele de detenţie provizorie vizitate constituiau tratament inuman şi degradant, mai mult, ele prezentau un risc semnificativ pentru sănătatea persoanelor deţinute.”
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 1 al Convenţiei, că statul pârât nu a asigurat respectarea drepturilor sale.
De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 3 al Convenţiei, de maltratarea sa de către colaboratorii de poliţie după reţinerea sa.
El s-a mai plâns, în temeiul aceluiaşi articol, de condiţiile de detenţie inumane şi degradante din izolatorul de detenţie provizorie al Comisariatului de Poliţie Criuleni.
El s-a plâns, în temeiul articolului 5 al Convenţiei, de detenţia sa ilegală fără a exista o bănuială verosimilă că el a comis o infracţiune, de imposibilitatea de a înţelege documentele relevante care au fost întocmite într-o limbă pe care el nu o înţelege şi de prestaţia slabă a apărării sale.
De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 al Convenţiei, de refuzul autorităţilor de a-i acorda un avocat pentru a-l reprezenta în faţa Curţii Supreme de Justiţie.
Reclamantul s-a plâns în, temeiul articolului 13 al Convenţiei, de lipsa unui recurs efectiv în ceea ce priveşte pretenţiile sale.
El s-a mai plâns, în temeiul articolului 14 al Convenţiei, de discriminare, deoarece lui nu i-au fost prezentate toate documentele într-o limbă pe care el o înţelege.
În final, el s-a plâns în temeiul articolului 17 al Convenţiei.
ÎN DREPT
La 6 mai 2008, Curtea a primit de la Guvern următoarea declaraţie semnată cu privire la această cerere:
„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Valerii Trohin suma de 3,500 (trei mii cinci sute) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care este acordată cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, va fi convertită în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
La 17 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declaraţie semnată de către reclamant:
„Ca răspuns la scrisoarea din 12 august 2008 adresată avocaţilor mei, vă informez că subsemnatul, reclamantul V. Trohin, acceptă declaraţia Guvernului şi este de acord cu propunerea Guvernului privind reglementarea amiabilă a cauzei.
Prin prezenta, reclamantul confirmă că este conştient de faptul că, ca urmare a consimţământului său de a încheia un acord de reglementare amiabilă a cauzei, cererea sa depusă la Curte va fi scoasă de pe rol în temeiul articolului 37 § 1 litera c) al Convenţiei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi că a fost pe deplin înţeleasă de către reclamant şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei).
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Fatoş AracıNicolas Bratza
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy