Traducere neoficială a variantei franceze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 31526/07
depusă de TISAR INVEST SRL
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 8 martie 2011, în cadrul unei camere compuse din:
Egbert Myjer, Preşedinte,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi, judecători,
și Marialena Tsirli, Grefier adjunct al Secţiei,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 4 iunie 2007,
Având în vedere declaraţiile prezentate de Guvernul pârât la 26 noiembrie 2010, prin care se solicită Curţii scoaterea cererilor de pe rol, şi răspunsul reclamantului la această declaraţie,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Cererea a fost depusă de Tisar Invest SRL, o companie înregistrată în Republica Moldova. Aceasta a fost reprezentată în faţa Curţii de către dna J. Hanganu, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
Invocând articolul 6 § 1 al Convenţiei, reclamantul s-a plâns de revizuirea de către Curtea Supremă de Justiţie a unei decizii definitive pronunțate în favoarea sa la 20 iunie 2005.
ÎN DREPT
Printr-o scrisoare din 26 noiembrie 2010, Guvernul a prezentat o declaraţie în vederea reglementării chestiunii abordate în cerere. Textul declarației prevede următoarele:
„1. [Guvernul] recunoaşte că a avut loc o ingerinţă în dreptul [companiei reclamante] la un proces echitabil, garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, și dreptul la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, ca urmare a revizuirii de către Curtea Supremă de Justiţie a hotărârii definitive din 20 iunie 2005 pronunțate în favoarea companiei reclamante.
2. [Guvernul] susţine că prin decizia Curţii de Apel din Chişinău din 22 mai 2007 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2008, drepturile companiei reclamante [au fost restabilite integral].[...]
3. [...] [Guvernul propune] 2 500 Euro cu titlu de despăgubiri pentru compensarea prejudiciului moral şi a costurilor şi cheltuielilor suportate.”
Guvernul s-a angajat să plătească suma respectivă în termen de trei luni de la data comunicării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii sumei respective în decursul acestei perioade, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente.
Printr-o scrisoare din 29 decembrie 2010, compania reclamantă a declarat că este de acord cu conţinutul declaraţiei Guvernului şi a solicitat Curții scoaterea cererii de pe rolul său.
Curtea a luat act de acordul de reglementare amiabilă la care au ajuns părţile. Curtea conchide că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale nu îi cere continuarea examinării acestei cereri (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei).
În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Marialena TsirliEgbert Myjer
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy