Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE
Cererea nr. 32808/07
depusă de Vasile TURCHIN
împotriva Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 01 decembrie 2009 în Cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić, judecători,
şi Fatoş Aracı, Grefier adjunct al Secţiei,
Examinînd cererea sus-menţionată, depusă la 17 mai 2005,
Examinînd observaţiile prezentate de Guvern şi observaţiile prezentate în replică de reclamant,
Deliberînd, a decis următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, Vasile Turchin, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1929, locuieşte în Edineţ. El a fost reprezentat la Curte de dl V. Marcu, avocat din Edineţ. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
Circumstanţele cauzei, după cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate după cum urmează.
Membrii familiei reclamantului au fost victime represiunilor Statului Sovietic, în timpul cărora au fost deportaţi din Moldova, iar proprietatea lor a fost confiscată.
La 8 decembrie 1992, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea Nr. 1225-XII privind reabilitarea victimelor represiunilor politice săvîrşite de regimul comunist de ocupaţie (Legea din 1992) (Legea nr. 1225-XII). Legea a permis victimelor represiunilor sovietice să-şi recupereze proprietăţile confiscate sau naţionalizate.
În temeiul Legii din 1992, procurorul din Edineţ a depus o cerere de chemare în judecată, în interesul reclamantului şi a fratelui său, solicitînd achitarea compensaţiilor. La 21 decembrie 2006, Curtea de Apel Bălţi a admis acţiunea civilă şi a dispus Direcţiei Finanţe a raionului Edineţ să achite reclamantului şi fratelui său 143.236 lei moldoveneşti (MDL) (8.415 euro). Nu a fost depus apel şi hotărîrea peste cincisprezece zile a rămas definitivă şi irevocabilă.
La 21 februarie 2007, reclamantul a depus titlul executoriu, solicitînd executarea hotărîrii. Dînsul a fost informat că în bugetul raionului Edineţ nu era prevăzută plata unei asemenea compensaţii şi că fusese făcută o solicitare Guvernului întru alocarea resurselor suplimentare, în vederea achitării cît a compensaţiei în favoarea reclamantului aşa şi în beneficiul altor persoane deţinătoare a unor titluri executorii similare.
La 26 noiembrie 2007, Guvernul a transferat 1.368.500 MDL în bugetul raionului Edineţ. La 17 decembrie 2007, reclamantul a primit 143.236 MDL,astfel hotărîrea definitivă în favoarea sa fiind executată.
Reclamantul nu a informat Curtea că hotărîrea în favoarea sa fusese executată şi numai urmare a observaţiilor Guvernului, Curtea a luat cunoştinţă despre executarea hotărîrii.
PLÎNGERI
Reclamantul s-a plîns, în temeiul Articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul său de acces la justiţie a fost încălcat ca urmare a neexecutării hotărîrii definitive în favoarea sa.
Reclamantul a pretins, de asemenea, că prin neexecutarea hotărîrii a fost încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii, garantat de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
Reclamantul s-a plîns că hotărîrea din 21 decembrie 2006 a fost executată cu întîrziere. El a invocat Articolul 6 § 1 al Convenţiei şi Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, care, în partea sa relevantă, prevăd următoarele:
Articolul 6 § 1:
„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, ... într-un termen rezonabil a cauzei sale..., de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil....”
Articolul 1 din Protocolul nr. 1:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.”
Guvernul a pledat că deoarece hotărîrea a fost deja executată, reclamantul nu poate pretinde că deţine statutul de victimă. În opinia Guvernului, acţiunile de executare a hotărîrii urmează a fi considerate ca finalizate în perioada între 21 februarie şi 17 decembrie 2007.
Reclamantul a confirmat că hotărîrea din 21 decembrie 2006 a fost executată pe 17 decembrie 2007, dată la care el a semnat o recipisă cu privire la suma de 143.236 MDL.
Curtea notează că hotărîrea în favoarea reclamantului a devenit executorie la 5 ianuarie 2007 şi a fost executată la 17 decembrie 2007, ceea ce constituie unsprezece luni şi unsprezece zile după ce hotărîrea devenise executorie. Avînd în vedere propria sa jurisprudenţa cu privire la acest aspect (a se vedea, de exemplu, Timofeyev v. Russia, nr. 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003) şi faptul că Direcţia Finanţe a raionului Edineţ a executat-o într-o perioadă relativ scurtă, Curtea constată că hotărîrea judecătorească a fost executată într-un „termen rezonabil”. Astfel, neexistînd în prezenta cauză factori suplimentari care ar putea fi consideraţi că necesită o diligenţă specială şi o executare urgentată (a se vedea, a contrario, Ungureanu c. Moldova, nr. 27568/02, 6 septembrie 2007), Curtea constată că această plîngere nu dezvăluie existenţa unei violări a Articolului 6 § 1 din Convenţie sau a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (a se vedea, de exemplu, Osoian c. Moldova (dec.), nr. 31413/03, 28 februarie 2006).
În consecinţă, cererea trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată, conform Articolului 35 §§ 3 şi 4 ale Convenţiei.
Din aceste considerente, Curtea în unanimitate
Declară cererea inadmisibilă.
Fatoş AracıNicolas Bratza
Grefier AdjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy