Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 78077/01
depusă de Eudochia UNGUREANU
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 3 octombrie 2006, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlM. Pellonpää,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlJ. Šikuta, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 26 septembrie 2001,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul ei,
Având în vedere scrisoarea reclamantului din 2 iunie 2006,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dna Eudochia Ungureanu, este un cetăţean al Republicii Moldova născut în 1944, care locuieşte la Sângerei. El a fost reprezentat în faţa Curţii de dl Ion Păduraru şi dl Nicolae Malanciuc, avocaţi din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl Vitalie Pârlog.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
În 1947-1951, autorităţile sovietice şi-au implementat politica de colectivizare, părinţii reclamantului fiind lipsiţi de pământul lor.
În 1998, reclamantul a solicitat Consiliului local Sângerei alocarea unui lot de pământ, aşa precum prevedea Codul Funciar. Fiind refuzat, în 1999, reclamantul a intentat o acţiune împotriva Consiliului local.
La 31 ianuarie 2000, Judecătoria Sângerei a hotărât în favoarea reclamantului şi a dispus Consiliului local să-i aloce reclamantului un lot de pământ şi să-i elibereze titlul de proprietate asupra acestuia. Potrivit unui certificat prezentat de către Consiliul local Sângerei în timpul procedurilor, suprafaţa lotului de pământ la care avea dreptul reclamantul în conformitate cu regulamentele sale, a fost evaluată la 1,51 ha. Hotărârea judecătorească nu a fost contestată şi, după cincisprezece zile, a devenit irevocabilă şi executorie.
La 28 februarie 2001, Procuratura Generală a depus la Curtea Supremă de Justiţie recurs în anulare la hotărârea Judecătoriei Sângerei din 31 ianuarie 2000.
La 28 martie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare al Procurorului General şi a casat hotărârea judecătorească irevocabilă a Judecătoriei Sângerei din 31 ianuarie 2000. Prin aceeaşi hotărâre, Curtea Supremă de Justiţie a respins acţiunea reclamantului. Hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă.
După comunicarea acestei cauze de către Curte la 19 martie 2004, Agentul Guvernamental a cerut Procuraturii Generale să se adreseze Curţii Supreme de Justiţie în vederea revizuirii hotărârii acesteia din 28 martie 2001. La 22 octombrie 2004, Procuratura Generală a depus la Curtea Supremă de Justiţie o cerere de revizuire în conformitate cu articolul 449 (j) al Codului de procedură civilă.
La 2 martie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea de revizuire a Procurorului General, a casat toate hotărârile judecătoreşti anterioare şi a dispus rejudecarea cauzei.
La 8 iunie 2005, Judecătoria Sângerei a respins acţiunea reclamantului. Reclamantul a contestat această hotărâre cu apel.
La 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Bălţi a respins apelul reclamantului. Reclamantul a depus recurs la această decizie.
Printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă din 25 ianuarie 2006, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul reclamantului, a casat hotărârea judecătorească a Curţii de Apel Bălţi din 18 octombrie 2005, a Judecătoriei Sângerei din 8 iunie 2005 şi a Curţii Supreme de Justiţie din 2 martie 2005. De asemenea, Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia sa din 28 martie 2001 şi a încetat procedura în recurs în anulare. Curtea Supremă de Justiţie a menţinut hotărârea Judecătoriei Sângerei din 31 ianuarie 2000. Ea a constatat că a avut loc o încălcare a dreptului reclamantului garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi i-a acordat 500 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,500 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 450 cu titlu de costuri şi cheltuieli.
PRETENŢIE
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 martie 2001, prin care a fost casată hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Sângerei din 31 ianuarie 2000, a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice.
ÎN DREPT
Articolul 37 al Convenţiei, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să se tragă concluzia că:
a) solicitantul nu doreşte să o mai menţină; ... .”
Articolul 43 a1 Regulamentului Curţii, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. La orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea unei cauze de pe rol în condiţiile art. 37 al Convenţiei.
2. Atunci când o Parte Contractantă reclamantă aduce la cunoştinţa Grefierului intenţia ei de a sista procedura, Camera poate radia cauza de pe rolul Curţii, conform art. 37 al Convenţiei, dacă cealaltă Parte Contractantă sau celelalte Părţi Contractante interesate în cauză acceptă sistarea.”
La 28 martie 2006, Guvernul a informat Curtea că, la 25 ianuarie 2006, Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia sa din 28 martie 2001, a încetat procedura în recurs în anulare şi a menţinut hotărârea Judecătoriei Sângerei din 31 ianuarie 2000. El a cerut Curţii să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 al Convenţiei.
La 2 iunie 2006, reclamantul, de asemenea, a informat Curtea despre rezultatul procedurilor, care s-au sfârşit cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 ianuarie 2006. Deoarece Curtea Supremă de Justiţie a constatat o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi i-a acordat compensaţii pentru prejudiciul material şi moral, precum şi pentru costuri şi cheltuieli de reprezentare, reclamantul a cerut Curţii să radieze cererea de pe rol.
Având în vedere articolul 37 § 1 (a) al Convenţiei, Curtea constată că reclamantul nu mai doreşte să-şi menţină cererea. Mai mult, în conformitate cu articolul 37 § 1 in fine, Curtea nu găseşte circumstanţe speciale cu privire la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 (a) al Convenţiei şi articolul 43 al Regulamentului Curţii). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează să fie radiată de pe rolul Curţii.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să sisteze aplicarea articolului 29 § 3 al Convenţiei;
Decide să radieze cererea de pe rolul Curţii.
T.L. EarlyNicolas Bratza Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy