Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 19188/04
depusă de Timofei IURASCU
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 13 noiembrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlS. Pavlovschi,
DlL. Garlicki,
DraL. Mijović,
DlJ. Šikuta, judecători,
şi dna F. Aracı, Grefier adjunct al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 6 mai 2004,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Timofei Iurascu, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1936 şi care locuieşte la Cahul. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl I. Stoian, avocat din Cahul. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său la acea dată, dl V. Pârlog.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul a activat în calitate de pădurar la „Moldsilva”, o organizaţie de stat responsabilă de protecţia şi întreţinerea pădurilor. În august 1999, această organizaţie a fost lichidată şi au fost create două organizaţii noi; una dintre ele era „Silva-Sud” din Cahul („organizaţia”).
Potrivit organizaţiei, reclamantul a fost angajat în calitate de pădurar printr-un ordin din 9 august 1999.
Potrivit reclamantului, el nu a prezentat cererea sa organizaţiei până la 12 august 1999, iar aceasta se referea la funcţia de inspector pentru protecţia forestieră şi anti-braconaj („inspector”).
La 21 noiembrie 2001, agenţia de stat responsabilă de păduri a recomandat subdiviziunilor sale (inclusiv organizaţiei) să reducă funcţia de pădurar. La 29 noiembrie 2001, organizaţia a emis un ordin privind reducerea acestei funcţii. În baza acestui temei, printr-un ordin din 1 aprilie 2002, ea l-a concediat pe reclamant.
Reclamantul a iniţiat proceduri judiciare, susţinând că a fost concediat ilegal, deoarece el nu a fost angajat în funcţia care a fost redusă, ci, de fapt, ca inspector.
La 3 iulie 2003, Judecătoria Cahul a constatat că originalul cererii reclamantului din 12 august 1999 lipsea din dosarele organizaţiei, însă copia prezentată de către el avea semnătura secretarului organizaţiei, care a confirmat că a primit originalul şi că l-a transmis departamentului resurse umane. Organizaţia nu putea să prezinte originalul ordinului privind angajarea reclamantului la 9 august 1999, deoarece acesta a fost distrus de o inundaţie. Copia prezentată instanţei de judecată nu avea semnătura reclamantului, după cum este cerut de lege. Instanţa de judecată a mai constatat că, în perioada anilor 1999-2001, reclamantul a emis mai multe acte oficiale (cum ar fi amenzile împotriva persoanelor care au comis diverse contravenţii administrative în domeniul forestier) şi că le-a semnat în calitate de inspector al organizaţiei. În anul 1999, organizaţia a eliberat reclamantului o legitimaţie, care arăta că el a fost angajat în calitate de inspector.
În baza tuturor acestor probe, instanţa judecătorească a admis pretenţiile reclamantului şi a dispus restabilirea lui imediată în funcţie, precum şi plata restanţei la salariu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la lucru.
La 21 octombrie 2003, Curtea de Apel Cahul a menţinut această hotărâre. În afara de confirmarea concluziilor instanţei ierarhic inferioare, Curtea de Apel a adăugat că, prin intentarea procedurilor judiciare împotriva câtorva persoane amendate de către reclamant în calitatea sa de inspector al organizaţiei, directorul organizaţiei a confirmat legalitatea acestor acte şi funcţia reclamantului. Printr-un ordin din 16 octombrie 2000, organizaţia a încredinţat reclamantului o sarcină specifică, identificându-l ca inspector.
La 17 martie 2004, Curtea Supremă de Justiţie a casat hotărârile instanţelor judecătoreşti ierarhic inferioare şi a adoptat o nouă hotărâre prin care a respins pretenţiile reclamantului ca nefondate. Instanţa a constatat că, prin ordinul din 9 august 1999, el a fost angajat în calitate de pădurar şi că el a fost concediat la 1 aprilie 2002, în conformitate cu legislaţia muncii relevantă şi cu respectarea ordinului din 29 noiembrie 2001. Faptul că această funcţie trebuia lichidată a fost confirmat prin probe şi nu există vreun motiv pentru a admite pretenţiile reclamantului.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, de faptul că nu a avut parte de un proces echitabil.
De asemenea, el s-a plâns, în temeiul aceluiaşi articol, de durata excesivă a procedurilor.
ÎN DREPT
La 11 aprilie 2006, Curtea a primit observaţiile Guvernului cu privire la această cauză. În aceeaşi zi, Curtea a transmis aceste observaţii reclamantului, care a fost invitat să prezinte comentariile sale scrise până la 6 iunie 2006. La cererea reprezentantului reclamantului, Curtea a mai expediat pentru completare formulare necesare pentru obţinerea asistenţei judiciare.
La 16 mai 2006, reprezentantul reclamantului a prezentat formularele completate, însă nu a prezentat observaţiile.
Printr-o scrisoare recomandată la 14 noiembrie 2006, Curtea a atras atenţia reclamantului şi reprezentantului acestuia asupra faptului că termenul limită pentru prezentarea comentariilor a expirat şi i-a avertizat că, deoarece nu a fost solicitată o extindere a termenului limită, Curtea ar putea decide să scoată cererea de pe rolul său. Reclamantul a primit această scrisoare, însă nu a răspuns.
În lumina celor de mai sus şi în conformitate cu articolul 37 § 1 (a) al Convenţiei, Curtea consideră că reclamantul nu mai doreşte să menţină cererea sa. Mai mult, Curtea nu găseşte circumstanţe speciale cu privire la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale care ar justifica continuarea examinării cererii. Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi ea urmează să fie scoasă de pe rolul Curţii.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Fatoş AracıNicolas Bratza Grefier adjunct Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy