Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 28534/03
depusă de Ana URSU
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Patra), statuînd la 2 februarie 2010 în Camera constituită din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Giovanni Bonello,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku,
Nebojša Vučinić judecători,
şi Lawrence Early, Grefierul Secţiei
Examinînd cererea nominalizată depusă la 20 iunie 2003,
Tinînd cont de declaraţia prezentată de Guvernul reclamat la 26 ianuarie 2007 prin care Curţii s-a solicitat radierea cererii de pe rol şi de replica reclamantei la acea declaraţie,
Ţinînd cont de declaraţia suplimentară prezentată de Guvernul reclamat la 28 octombrie 2009,
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamanta, dna Ana Ursu, este cetăţeană a Republicii Moldova, s-a născut în 1948 şi locuieşte în Costeşti. Dînsa a fost reprezentată în faţa Curţii de dl N. Daniliuc, avocat care practică în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
La 11 iunie 2001 Judecătoria Ialoveni a obligat consiliul local să-i acorde reclamantei un lot de pămînt. Hotărîrea judecătorească nu a fost atacată şi a devenit definitivă peste 15 zile.
La 21 august 2003 consiliul local a decis să-i acorde reclamantei un lot de pămînt. La o dată nespecificată dînsa a obţinut în proprietate lotul de pămînt.
PLÎNGERI
1. Reclamanta s-a plîns în temeiul Articolului 6 § 1 din Convenţie, invocînd executarea tardivă a hotărîrii judecătoreşti pronunţate în favoarea sa.
2. De asemenea, reclamanta a invocat că urmare a executării tardive a hotărîrii judecătoreşti i-a fost încălcat dreptul său la protecţia proprietăţii garantat de Articolul 1 din Protocolul Nr. 1 la Convenţie.
ÎN DREPT
Reclamanta s-a plîns asupra executării tardive a hotărîrii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa. Dînsa şi-a întemeiat plîngerea pe Articolul 6 § 1 din Convenţie şi Articolul 1 din Protocolul 1 la Convenţie, care în partea relevantă prevăd:
Articolul 6 § 1
„Orice persoană are dreptul la judecarea ... într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil...”
Articolul 1 din Protocolul 1
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.”
Prin scrisoarea din 26 ianuarie 2007 Guvernul a informat Curtea că intenţionează să facă o declaraţie unilaterală pentru a soluţiona litigiul care reiese din prezenta cerere. În continuare, Guvernul a solicitat Curţii să radieze cererea în conformitate cu Articolul 37 din Convenţie.
Guvernul a recunoscut faptul că prin neexecutarea timp de 26 luni a hotărîrii judecătoreşti pronunţate la 11 iunie 2001 dnei Ursu i-au fost încălcate drepturile garantate de Articolul 6 § 1 din Convenţie şi Articolul 1 din Protocolul 1 la Convenţie. Guvernul şi-a asumat sarcina să achite suma de 700 euro (EUR) destinată să acopere orice prejudiciu material şi moral, precum şi costurile şi cheltuieli, care va fi achitată în trei luni din data notificării deciziei adoptate de Curte conform Articolului 37 § 1 a Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.
În scrisoarea din 25 martie 2007 reprezentatul reclamantei şi-a exprimat opinia, că suma propusă de Guvern în declaraţie este foarte mică. El a afirmat că la 27 octombrie 2006 reclamanta a iniţiat o acţiune în judecată cu referire la compensaţia pentru executarea tardivă a hotărîrii judecătoreşti.
Prin scrisoarea din 19 februarie 2009 Guvernul a informat Curtea că procedurile respective sunt încă pendinte.
Prin scrisoarea din 28 octombrie 2009 Guvernul a modificat declaraţia precedentă, şi s-a obligat să achite reclamantei suma de 1200 EUR în calitate de prejudiciu material, moral, precum şi pentru costuri şi cheltuieli.
Reclamanta nu a prezentat careva comentarii referitor la acest subiect.
Curtea reiterează că Articolul 37 din Convenţie prevede că în orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanţele permit să conducă la concluzia specificată la lit. (a), (b) sau (c) din paragraful 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curţii, în special, să radieze cererea de pe rol:
„pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifică continuarea examinării cererii”.
De asemenea, se reiterează că în anumite circumstanţe, Curtea poate radia cererea de pe rol conform Articolului 37 § 1 (c) în temeiul unei declaraţii unilaterale făcute de Guvern, chiar dacă reclamantul doreşte ca examinarea cauzei să continue.
Ţinînd cont de natura recunoaşterii formulate în declaraţiile unilaterale ale Guvernului din 26 ianuarie 2007 şi 28 octombrie 2009, precum şi de suma propusă drept compensare în declaraţia din 28 octombrie 2009 – care este în concordanţă cu sumele acordate în alte cauze similare – Curtea nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1 (c).
Curtea notează că această sumă va fi achitată în termen de trei luni din data notificării deciziei luate de Curte conform articolul 37 § 1 a Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neachitării acestei sume în perioada de trei luni menţionată, Guvernul se angajează să achite o dobîndă din momentul expirării perioadei respective, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere, plus trei procente.
În lumina celor expuse, şi în particular ţinînd cont de jurisprudenţa vastă şi clară referitoare la acest subiect, Curtea este satisfăcută de respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi de Protocoalele sale, considerînd că nu este necesară examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1 in fine din Convenţie).
Astfel, cererea urmează a fi radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate,
Ia act de termenii declaraţiei Guvernului reclamat din 26 ianuarie 2007 şi 28 octombrie 2009, şi de modalităţile pentru asigurarea conformării cu obligaţiile asumate;
Decide să radieze cererea de pe rol în conformitate cu art. 37 § 1 (c) din Convenţie.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy