Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 25398/05
depusă de Iurie USCOV
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 17 martie 2009, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 10 iunie 2005,
Având în vedere declaraţiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Iurie Uscov, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1926 şi care locuieşte în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl V. Zama, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanţele cauzei
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul a depus banii săi pe trei conturi diferite ale Băncii de Economii, care, în timpul Uniunii Sovietice, era o bancă de stat. După mai multe reforme economice şi monetare din Moldova, valoarea banilor depuşi în bănci s-a redus dramatic.
Reclamantul a iniţiat proceduri judiciare împotriva Guvernului, solicitând compensaţii pentru efectele inflaţiei asupra valorii banilor săi. El s-a mai referit la Hotărârea Guvernului nr. 179 (20 februarie 2003), potrivit căreia persoanele care erau născute până în anul 1926 inclusiv aveau dreptul la compensaţii parţiale pentru banii depuşi la Banca de Economii.
La 17 decembrie 2004, Judecătoria Buiucani a respins pretenţiile reclamantului ca nefondate, constatând că legislaţia prevedea plata unor compensaţii parţiale celor născuţi până în anul 1926 inclusiv, însă reclamantul nu se încadra în categoria persoanelor care aveau dreptul la astfel de compensaţii. De asemenea, instanţa judecătorească a scutit reclamantul de plata taxei de stat din cauza situaţiei lui financiare precare şi vârstei înaintate.
Reclamantul a depus apel, referindu-se, drept temei pentru scutirea de plata taxei de stat, inter alia, la pensia sa mică şi la vârsta înaintată.
La 23 martie 2005, Curtea de Apel Chişinău a respins apelul acestuia din aceleaşi motive ca şi prima instanţă. Ea a scutit reclamantul de plata taxei de stat din cauza situaţiei lui financiare precare şi a vârstei înaintate.
În cererea sa de recurs, reclamantul a argumentat că, potrivit noii legislaţii, persoanele mai tinere ca el (născute între 1926 şi 1935) puteau pretinde compensaţia parţială. De asemenea, el a solicitat scutirea de plata taxei de stat din cauza pensiei lui mici şi a vârstei înaintate. El a prezentat un certificat potrivit căruia el primea o pensie de doar 585 lei moldoveneşti (MDL) (35.5 euro (EUR) la acea dată).
La 25 aprilie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a refuzat să examineze recursul, pe motiv de neplată a taxei de stat în mărime de MDL 2,204 (EUR 133.8).
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenţiei, că dreptul lui de acces la justiţie a fost încălcat prin refuzul Curţii Supreme de Justiţie de a examina cauza lui.
ÎN DREPT
La 2 februarie 2009, Curtea a primit de la Guvern următoarea declaraţie:
„Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Iurie Uscov suma de 1,000 (o mie) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, Guvernul este gata să plătească reclamantului suma de 500 (cinci sute) euro cu titlu de costuri de reprezentare.
Aceste sume, care sunt acordate cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, vor fi convertite în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi vor fi scutite de orice taxe care pot fi percepute. Ele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestor sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea a mai primit următoarea declaraţie semnată de către reclamant şi reprezentantul său:
“Eu, Vitalie Zama, reprezentantul reclamantului în această cauză, notez că Guvernul Republicii Moldova este gata să plătească dlui Iurie Uscov suma de 1,000 (o mie) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menţionate aflată pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului şi suma de 500 (cinci sute) euro cu titlu de costuri de reprezentare.
Aceste sume, care sunt acordate cu titlu de prejudiciu material şi moral, precum şi costuri şi cheltuieli, vor fi convertite în lei moldoveneşti conform ratei aplicabile la data plăţii şi vor fi scutite de orice taxe care pot fi percepute. Ele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curţii în temeiul articolului 37 § 1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplăţii acestor sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.
După consultarea clientului meu, vă informez că el acceptă propunerea şi renunţă la orice pretenţii ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce priveşte faptele care au dat naştere acestei cereri. Declar că aceasta constituie soluţionarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). În lumina celor de mai sus, este potrivit de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence EarlyNicolas Bratza
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy