Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului”
SECŢIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 67517/01
depusă de Alexandru VOLGHIN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită la 27 martie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
SirNicolas Bratza, Preşedinte,
DlJ. Casadevall,
DlG. Bonello,
DlK. Traja,
DlS. Pavlovschi,
DlJ. Šikuta,
DnaP. Hirvelä, judecători,
şi dl T.L. Early, Grefier al Secţiunii,
Având în vedere cererea sus-menţionată depusă la 14 decembrie 2000,
Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenţiei şi de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,
Având în vedere declaraţiile formale ale părţilor prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Alexandru Volghin, este un cetăţean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1961 şi care locuieşte în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.
Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamantul este avocat şi membru al Baroului Avocaţilor din Republica Moldova. La 10 octombrie 1998, poliţia a efectuat o percheziţie la domiciliul unuia dintre clienţii săi. Reclamantul a protestat împotriva unor acte procedurale, pretinse ilegale, şi poliţia l-a învinuit de comiterea unei contravenţii administrative. El a fost reţinut pentru aproximativ treisprezece ore. Printr-o hotărâre irevocabilă din 13 octombrie 1998, Judecătoria sectorului Bălţi l-a achitat.
La 25 decembrie 1998, reclamantul a intentat o acţiune împotriva Ministerului Finanţelor (Ministerul), pretinzând plata unei compensaţii de 650,000 lei moldoveneşti (MDL, echivalentul a 63,286 euro (EUR) la acea dată) pentru prejudiciul moral suferit ca rezultat al detenţiei sale de către poliţie, pretinsă ilegală.
La 26 aprilie 1999, Judecătoria sectorului Ciocana a decis în favoarea lui şi i-a acordat MDL 60,000 (EUR 5,841). Ambele părţi au depus apel.
La 29 iunie 1999, Tribunalul Chişinău a respins apelurile şi a menţinut hotărârea judecătorească din 26 aprilie 1999. Ambele părţi au depus recurs.
Printr-o decizie irevocabilă din 15 februarie 2000, Curtea de Apel a respins recursurile înaintate şi a menţinut hotărârea primei şi decizia celei de-a doua instanţe.
În iunie 2000, Procurorul General a depus recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie la hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată în favoarea reclamantului şi a solicitat redeschiderea procedurilor.
La 5 iulie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare al Procurorului General, a casat hotărârea judecătorească irevocabilă şi a redus suma acordată cu titlu de prejudiciu moral până la MDL 5,000 (EUR 422).
După comunicarea acestei cauze Guvernului, la 5 iulie 2004, reclamantul a primit MDL 5,000 de la Minister. La 19 ianuarie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia sa din 5 iulie 2000 şi a încetat procedura în recurs în anulare. Curtea Supremă de Justiţie a menţinut hotărârea prin care reclamantului i s-au acordat MDL 60,000 şi, la 18 aprilie 2005, acesta a primit de la Minister suma de MDL 55,000.
PRETENŢII
Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 5 al Convenţiei de imposibilitatea de a primi compensaţii pentru detenţia sa ilegală.
De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, de casarea de către Curtea Supremă de Justiţie a hotărârii judecătoreşti irevocabile din 15 februarie 2000 în urma recursului în anulare depus de Procurorul General.
ÎN DREPT
La 14 februarie 2007, Guvernul a informat Curtea că, la 13 februarie 2007, părţile au semnat un acord de reglementare amiabilă a cauzei. El a prezentat Curţii o copie a acordului, prin care Guvernul a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de Convenţie şi şi-a asumat obligaţia să-i plătească, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, suma de EUR 4,000 pentru orice prejudiciu cauzat reclamantului. În schimb, reclamantul s-a angajat să ceară Curţii scoaterea cererii de pe rol. Guvernul a solicitat Curţii să scoată această cerere de pe rol.
La 20 februarie 2007, şi reclamantul a informat Curtea că părţile au semnat un acord de reglementare amiabilă în condiţiile sus-menţionate şi că el nu mai dorea să menţină cererea.
Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părţile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi Protocoalele sale şi constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine al Convenţiei). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenţiei nu mai este aplicabil acestei cauze şi cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide să scoată cererea de pe rolul său.
T.L. EarlyNicolas Bratza
Grefier Preşedinte
Full & Egal Universal Law Academy