Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIUNEA A DOUA
DECIZIE
Cererea nr.31052/04
Svetlana şi Vladimir VOLTMAN
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Doua), întrunită la 13 septembrie 2016 într-un Comitet compus din:
Nebojša Vučinić, Preşedinte,
Ksenija Turković,
Georges Ravarani, judecători,
şi Hasan Bakirci, grefier adjunct al Secţiunii.
Valeriu Griţco, judecătorul ales în numele Republicii Moldova, s-a retras de la participarea în Comitet (Articolul 28).
Având în vedere cererea de mai sus, depusă la 10 iulie 2004,
Având în vedere observaţiile depuse de Guvernul respondent şi observaţiile depuse în replică de către reclamanţi,
După deliberare, decide după cum urmează:
CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
1. Reclamanţii, dna Svetlana Voltman şi dl Vladimir Voltman, sunt cetăţeni israelieni, născuţi în 1960 şi, respectiv, 1959, şi locuiesc în Chişinău. Aceştia au fost reprezentaţi în faţa Curţii de dl V.Turcan, şi începând cu 19 iulie 2011, de către dl V.Nagacevschi, avocaţi care practică în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V.Grosu.
2. Circumstanţele cauzei, precum au fost prezentate de către părţi, pot fi rezumate, după cum urmează.
3. Reclamanţii erau căsătoriţi unul cu altul din anul 1981. Ei sunt investitori privaţi şi acţionari într-o companie privată (E.) înregistrată în Chişinău.
4. La o dată nespecificată aceştia au cumpărat o clădire localizată în Chişinău.
5. În anul 2002 compania E. a decis să-şi majoreze capitalul social, prin adăugarea clădirii respective la bunurile sale. Ulterior, cel de-al doilea reclamant a devenit vice-preşedintele acestei companii.
6. La 14 martie 2003 cel de-al doilea reclamant a semnat un contract, prin care a vândut companiei acţiunile sale.
7. La 22 iulie 2003 reclamanţii au intentat un proces judiciar împotriva companiei, preşedintelui acesteia, cumpărătorilor ulteriori ai acţiunilor, şi registratorului independent al companiei care a înregistrat transferul de acţiuni, invocând nulitatea contractului, întrucât acesta a fost încheiat prin constrângere.
8. La 27 octombrie 2003 Judecătoria Botanica a admis cererea reclamanţilor, anulând contractul de vânzare dintre reclamant şi companie, la fel şi toate tranzacţiile ulterioare referitoare la acele acţiuni. Compania a depus apel.
9. La 11 decembrie 2003 Curtea de Apel Chişinău a casat această hotărâre, respingând cererea reclamanţilor. Decizia Curţii de Apel conţinea doar partea dispozitivă. Motivarea deciziei urma a fi redactată mai târziu.
10. La 15 decembrie 2003 reclamanţii au formulat un recurs preliminar la Curtea Supremă de Justiţie. Ei au declarat în mod expres că un recurs complet va fi depus după primirea motivării deciziei din 11 decembrie 2003.
11. La 4 februarie 2004 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul, ca fiind neîntemeiat.
12. La 10 februarie 2004 reclamanţii au primit motivarea Deciziei Curţii de Apel din 11 decembrie 2003. În aceeaşi zi reclamanții au depus recursul motivat.
13. La 25 februarie 2004 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul lor, aplicând principiul res judecata.
14. Prezentul caz a fost comunicat Guvernului la 8 martie 2010.
15. La 1 august 2011 noul reprezentant al reclamanţilor a notificat Curtea de faptul că aceştia doreau să-şi retragă plângerile în baza Articolului 13 al Convenţiei şi articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie, „date fiind circumstanţele cauzei şi jurisprudenţa Curţii”.
16. La 7 mai 2015 Agentul guvernamental a iniţiat procedura de revizuire în faţa instanţelor naţionale. La 17 iunie 2015 Curtea Supremă de Justiţie a casat deciziile sale din 4 februarie 2004 şi 25 februarie 2004 şi a redeschis procesul, solicitând reexaminarea recursului pe probleme de drept al reclamanţilor. Prin aceasta, Curtea Supremă a recunoscut încălcarea articolului 6 al Convenţiei, admiţând faptul că reclamanţii nu au beneficiat de un proces echitabil, din moment ce recursul lor pe probleme de drept a fost respins în mod ilegal. În legătură cu această violare, Curtea Supremă de Justiţie a oferit reclamanţilor suma de 1 800 euro cu titlu de prejudiciu moral şi 10000 lei moldoveneşti cu titlu de costuri şi cheltuieli.
17. Procedurile s-au finisat cu examinarea recursului depus de reclamanţi, care la 30 septembrie 2015 a fost respins de către Curtea Supremă de Justiţie. La 29 martie 2016 reclamanţii au depus o nouă cerere înregistrată cu nr.24361/16, invocând încălcarea articolelor 6 şi 13 ale Convenţiei, la fel şi Articolului 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie.
PLÂNGERI
18. Reclamanţii s-au plâns, în baza articolului 6 al Convenţiei, de faptul că dreptul lor la judecarea în mod echitabil a cauzei de către o instanţă imparţială instituită de lege a fost încălcat, în rezultatul adoptării hotărârilor naţionale datate cu 4 februarie 2004 şi 25 februarie 2004.
19. În formularul cererii lor, aceştia la fel s-au plâns de faptul că neexaminarea recursului lor pe probleme de drept de către Curtea Supremă constituia o violare a dreptului lor la un remediu efectiv, prevăzut de articolul 13 al Convenţiei, şi a dreptului lor de proprietate, prevăzut de articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie. La 1 august 2011 cel de-al doilea reprezentant numit a notificat Curtea că reclamanţii doresc să-şi retragă plângerile în baza articolul 13 şi articolului 1 al Protocolului nr.1.
ÎN DREPT
A. Pretinsa încălcare a articolului 6 § 1 al Convenţiei cauzată de neexaminarea recursului pe probleme de drept al reclamanţilor
20. Reclamanţii s-au plâns de faptul că neexaminarea recursului acestora de către Curtea Supremă de Justiţie a constituit o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie, care, în partea relevantă, prevede:
“Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil ... de către o instanţă ... care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ...”
21. Guvernul a argumentat că reclamanţii şi-au pierdut calitatea de victime, din moment ce la 17 iunie 2015 Curtea Supremă de Justiţie a stabilit în mod expres violarea dreptului la un proces echitabil al reclamanţilor, în acest sens oferindu-le compensaţii cu titlu de prejudiciu moral. Mai mult, la 30 septembrie 2015 Curtea Supremă de Justiţie a examinat sub toate aspectele recursul acestora dar, cu toate acestea, l-a respins ca fiind neîntemeiat. Prin urmare, Guvernul a solicitat Curţii să respingă plângerile reclamanţilor în baza Articolelor 6 § 1 şi 13 ale Convenţiei, deoarece aceştia nu mai puteau să se pretindă în continuare „victime” ale oricărei violări în acest sens.
22. Curtea reiterează că, pentru ca un reclamant să se poată pretindă a fi victimă a unei violări, în sensul articolului 34 al Convenţiei, acesta nu numai că trebuie să aibă calitatea de victimă la momentul depunerii cererii, dar această calitate trebuie să continue să existe la toate etapele procedurii. O hotărâre sau o măsură favorabilă reclamantului nu este, în principiu, suficientă pentru a-i retrage calitatea de „victimă”, decât în cazul în care autorităţile naţionale au recunoscut, în mod expres sau în substanţă, şi au reparat încălcarea Convenţiei (a se vedea Dalban c. României [MC], nr.28114/95, §44, CEDO 1999‑VI).
23. Curtea notează că, după ce a comunicat cauza respectivă Guvernului, procesul a fost redeschis. Curtea Supremă a recunoscut încălcarea articolului 6 din Convenţie în ce priveşte plângerea de mai sus, şi a oferit reclamanţilor o reparaţie suficientă. Mai mult, reclamanţii şi-au putut prezenta argumentele în faţa Curţii Supreme, care a oferit garanţiile prevăzute în articolul 6 § 1 al Convenţiei, şi a făcut referire la aceste argumente într-o hotărâre motivată corespunzător. În aceste circumstanţe, Curtea consideră că reclamanţii au pierdut statutul de „victime” ale violării articolului 6 în legătură cu plângerea de mai sus, şi că această parte a cererii necesită a fi respinsă, în temeiul articolului 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei.
B. Pretinsa violare a articolului 13 al Convenţiei şi articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie
24. În scrisoarea sa datată cu 1 august 2011, reprezentantul reclamanţilor a informat Curtea că reclamanţii doresc să-şi retragă plângerile lor în baza articolului 13 al Convenţiei şi articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, „date fiind circumstanţele cauzei şi jurisprudenţa Curţii”.
25. Curtea ia act de faptul că reclamanţii nu doresc să menţină plângerile de mai sus în sensul articolului 37 din Convenţie, care prevede, în măsura relevantă:
“1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să se conchidă că:
(a) reclamantul nu doreşte să o mai menţină; ..
...
Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie prin Protocoalele sale o impune.”
26. Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, după cum se defineşte în Convenţie şi în Protocoalele sale, nu impune continuarea examinării plângerilor în baza articolului 13 al Convenţiei şi articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie. Prin urmare, aceasta decide să radieze de pe rol această parte a cererii, în conformitate cu articolul 37 § 1 (a) din Convenţie.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate:
Declară inadmisibilă plângerea în baza articolului 6 § 1 din Convenţie;
Decide să radieze de pe rol restul cererii.
Redactată în limba engleză şi notificată în scris la 6 octombrie 2016.
Hasan BakırcıNebojša Vučinić
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy