Reclamantul este S.C. Revista Ciao S.R.L., din Bucuresti, Romania, reprezentat de Elena Grecu, Romania.
Paratii sunt S.C. Macro Development SRL/ Vladan Laurentiu, Bucuresti, reprezentati de Mirela Nastase, Societate Civila de Avocati, Romania si de Cristian Nastase, Romania. 2. Numele de Domeniu si Registratorul
Numele de domeniu in litigiu este si este inregistrat la RNC.ro. 3. Istoric Procedural
Plangerea a fost depusa la Centrul de Mediere şi Arbitraj OMPI (numit in cele ce urmeaza “Centrul”) la data de 12 iulie 2011. La data de 13 iulie 2011, Centrul a transmis prin email către RNC.ro o solicitare de verificare a Registrului in legătura cu numele de domeniu în litigiu. In data de 14 iulie 2011, RNC.ro a transmis prin email către Centru răspunsul la cererea de verificare confirmând faptul că Pârâtul este înregistrat ca titular al numelui de domeniu şi furnizând datele de contact ale acestuia.
Centrul a verificat ca Plangerea să indeplinească toate cerinţele de formă ale Politicii de Soluţionare Uniformă a Litigiilor cu privire la Numele de Domenii (denumită in cele ce urmeaza “Politica” sau “UDRP”), al Regulilor de Soluţionare Uniformă a Litiigiilor cu privire la Numele de Domenii (denumite in cele ce urmeaza “Regulile”), şi ale Regulilor Suplimentare OMPI pentru Politica de Soluţionare Uniformă a Litigiilor cu privire la Numele de Domenii (ulterior denumite “Regulile Suplimentare”).
În conformitate cu Regulile, paragrafele 2(a) şi 4(a), Centrul a comunicat în mod formal Pârâtul cu privire la Pângere şi procedurile au inceput la data de 22 iulie 2011. Conform Regulilor, paragraful 5 (a), data limită pentru depunerea Răspunsului a fost fixată pentru 11 august 2011. Paratul a depus Raspuns in data de 11 august 2011.
Centrul a numit pe Mihaela Maravela ca unic membru al Completului Administrativ in data de 23 august 2011. Completul Administrativ a fost legal constituit. Membrul unic al Completului Administrativ a depus Declaraţia de Acceptare şi Declaraţia de Imparţialitate şi Independentă, după cum se solicită de către Centru pentru a asigura respectarea paragrafului 7 din Reguli.
Reclamantul a depus in data de 02.09.2011 o completare la Plangere precum si un set de documente nesolicitate.
In ceea ce priveste depunerea de catre Reclamant a unei completari la Plangere precum si a unor documente noi, Politica si Regulile nu acorda dreptul partilor de a raspunde la sustinerile celeilalte parti, cu exceptia cazului in care Completul Administrativ, care are deplina alegere in acest sens, solicita declaratii sau documente suplimentare de la oricare dintre parti in conformitate cu paragraful 12 din Reguli.
Opiniile sunt diferite cu privire la conditiile in care Completul Administrativ poate lua in considerare depuneri suplimentare nesolicitate. Formularea paragrafului 12 din Reguli “Completul Administrativ poate solicita” si scopul solutionarii cu rapiditate, au determinat un numar destul de mare de complete administrative sa tina cont de contra-replici si contra-contra-replici numai daca au fost solicitate de catre complet. In pofida formularii paragrafului 12 din Reguli, majoritatea completelor se refera la cerinta generala a asigurarii corectitudinii procedurale si prezuma ca documentele nesolicitate, depuse de catre reclamant sau parat, pot sa fie luate in considerare de catre complet, in functie de circumstante, daca documentele depuse suplimentar privesc aspecte care nu erau cunoscute la data formularii Plangerii (a se vedea, de exemplu Toyota Jidosa Kabushiki Kaisha d/b/a Toyota Motor Corporation v. S&S Enterprises Ltd.,Cazul OMPI nr. D2000-0802) sau obiectiunile ridicate de catre parat nu puteau fi anticipate la data cand plangerea a fost depusa.
In cazul de fata, completarea suplimentara depusa la Plangere de catre Reclamant a fost motivata si de furnizarea de catre registrator a unei informatii care nu fusese disponibila public, si nu fusese deci cunoscuta de Reclamant inainte de depunerea Plangerii, cu privire la data inregistrarii numelui de domeniu in litigiu. Avand in vedere acest aspect, in conformitate cu paragraful 10 si 12 din Regulile UDRP, Completul Administrativ a admis Depunerile Suplimentare ale Reclamantului si, in consecinta, in vederea indeplinirii obligatiei de a trata fiecare parte in mod egal, a acceptat cererea Paratului de acordare a unui termen suplimentar pentru a raspunde la sustinerile Reclamantului. Termenul limita acordat Paratului pentru depunerea acestui raspuns a fost de 9 septembrie 2011, cand Paratul a depus raspuns si documente in dovedirea celor afirmate.
Trebuie facuta o mentiune cu privire la depunerile suplimentare, care ar trebui utilizate de catre Parti numai in masura in care sunt necesare fata de circumstantele noi, ce nu puteau fi prevazute la momentul depunerii plangerii/raspunsului. Or, in cazul de fata, atat Reclamantul cat si Paratul au folosit depunerile suplimentare si pentru a argumenta cu privire la circumstantele noi, dar si pentru a repeta/completa argumentele aduse prin plangerea/raspunsul initial, ceea ce nu este permis, iar din acest motiv Completul Administrativ a luat in considerare numai argumentele decurgand din circumstantele noi (referitoare la data inregistrarii numelui de domeniu). Limba procedurii
In conformitate cu paragraful 11 din Reguli, in lipsa unui acord intre părţi sau a unei clauze in contractul de înregistrare a numelui de domeniu, limba procedurii administrative va fi limba in care este încheiat contractul de înregistrare, supusa autorităţii Completului Administrativ de a decide altfel. Plângerea a fost depusa in limba romana. Conform informaţiilor primite de la Registratorul in cauza, limba in care a fost încheiat contractul de înregistrare pentru numele de domeniu in litigiu este limba română. La Plângerea formulată de Reclamant, Pârâtul a depus un Răspuns la data de 11 august 2011, redactat în limba română. De asemenea, atat Reclamantul cat si Paratul au depus argumente suplimentare in data de 2 septembrie 2011, respectiv 9 septembrie 2011 in limba romana.
Având în vedere că limba în care a fost încheiat contractul de înregistrare este limba română iar amandoua partile au formulat Plangere, Raspuns, respectiv Supliment la Plangere/Supliment la Raspuns în limba română, intelegand astfel sa opteze implicit pentru limba română ca limbă de desfăşurare a procedurilor şi având, de asemenea, în vedere că reclamantul este o societate de drept roman, respectiv o persoana fizica romana, iar Paratul este tot societate de drept roman, Completul Administrativ decide ca limba de desfăşurare a prezentelor proceduri administrative să fie română (A se vedea, spre exemplu tot in acest sens Recall Technology Pty Limited impotriva Monyson Grup S.A.,Cazul OMPI nr. DRO2008-0022). 4. Situatia de fapt
Reclamantul in prezenta procedura este Radu Ioan Budeanu, titular al marcii Ciao! De asemenea, in prezenta procedura participa ca Reclamant si S.C. Revista Ciao S.R.L. in calitate de licentiat al marcii Ciao! Revista publicata de Reclamant sub numele Revista Ciao! este orientata pe stiri mondene si divertisment, fiind publicata bilunar incepand cu luna iunie 2004.
Paratul in aceste proceduri este S.C. Macro Development S.R.L.
Conform informatiilor furnizate de registrator numele de domeniu in litigiu a fost inregistrat pentru prima data in data de 29.05.2000 de S.C. ICS S.R.L. 5. Sustinerile Partilor A. Reclamantul
Reclamantul sustine ca Ciao! este marca binecunoscuta a unei publicatii bilunare care apare din iunie 2004 si ca Revista Ciao! este cea mai vanduta revista de celebrity gossip din Romania conform Biroului Roman de audit al Tirajelor si trateaza subiecte din viata vedetelor romanesti, dar si de lifestyle sau moda. Reclamantul sustine ca numele de domeniu in litigiu este identic cu marcile sale Ciao! intrucat incorporeaza elementul verbal dominant al acestei marci.
Reclamantul mai sustine ca Paratul nu are drepturi anterioare sau interese legitime asupra marcii Ciao! si ca nu a acordat niciun drept Paratului pentru a solicita inregistrarea numelui de domeniu in litigiu sau sa il utilizeze in orice fel. Pretinde Reclamantul ca numele Ciao! este asociat in mod clar cu revista sa, iar consumatorii se asteapta ca numele de domeniu in litigiu sa ii directioneze catre un web-site controlat sau autorizat de Reclamant.
Mai sustine Reclamantul ca prin utilizarea numelui de domeniu in litigiu Paratul a intentionat sa atraga utilizatorii de internet pe web-site-ul sau in vederea obtinerii de castiguri comerciale prin crearea unei posibilitati de confuzie cu marcile sale. De asemenea, sustine Reclamantul ca Paratul ar fi inregistrat numele de domeniu in litigiu cu rea-credinta in vederea atragerii de vizitatori pentru a vinde publicitate pe web-site-ul aferent.
Ca urmare a depunerii raspunsului Paratului, de unde a rezultat ca numele de domeniu a fost inregistrat nu in 28.11.2007, cum a pretins Reclamantul in Plangere, ci in 29.05.2000, Reclamantul a depus completare la plangere in care sustine ca momentul la care trebuie sa se raporteze buna sau reaua credinta a Paratului este situat dupa momentul inregistrarii marcii Ciao!, profilui web-site-ului schimbandu-se la sfarsitul anului 2005, cand s-au prezentat rezultatele de audienta inregistrate de Revista Ciao! si succesul obtinut de aceasta pe piata. B. Paratul
Paratul sustine ca numele de domeniu in litigiu a fost inregistrat pentru prima oara in data de 29.05.2000 de catre S.C. ICS S.R.L., a fost transferat succesiv catre firma L&G Contex S.R.L. la data de 22.08.2003, care ulterior a transferat numele de domeniu in litigiu catre firma S.C. Macrosolutions S.R.L. la data de 28.11.2007, iar in final numele de domeniu a fost transferat catre Parat la data de 10.02.2010. Paratul sustine ca paratul a inregistrat si utilizeaza domeniul pentru revista online de stiri mondene si divertisment inca din anul 2000.
Sustine Paratul ca marcile Reclamantului Ciao!TV se deosebesc de numele de domeniu in litigiu prin existenta elementului verbal TV care indica serviciile carora li se aplica aceasta marca, si anume emisiuni si programe TV.
Mai sustine Paratul ca marca CIAO! a fost solicitata la inregistrare ulterior inregistrarii numelui de domeniu in litigiu, iar pe parcursul detinerii domeniului titularii acestuia au desfasurat activitati legitime legate de ciao. Astfel, in perioada cuprinsa intre anii 2000 si 2002 domeniul afisa un site de inlesnire a relatiilor matrimoniale, expresia „ciao” fiind una potrivita pentru servicii de comunicare sociala. In perioada cuprinsa intre 2002 si 2004 la domeniu era afisat un web-site continand un motor de cautare si un director web. Ulterior, in perioada 2003-2009 domeniul era utilizat pentru gazduirea unui web-site de stiri indexate din diferite surse.
Paratul mai sustine ca atata timp cat exista o utilizare legitima este exclusa o utilizare cu rea-credinta, si ca, mai degraba, Reclamantul este de rea-credinta intrucat nu a intreprins nici un demers cu privire la numele de domeniu in litigiu o perioada lunga de timp, sau a transmis Paratului mai multe solicitari de cumparare a numelui de domeniu in litigiu.
In raspunsul la suplimentul la Plangere depus de Reclamant, Paratul reitereaza ca numele de domeniu a fost inregistrat cu mult inainte ca denumirea Ciao! sa fie protejata ca marca pe teritoriul Romaniei. Mai sustine Paratul ca au existat legaturi stranse intre asociatii firmei S.C. ICS S.R.L. si Dl. Laurentiu Barbu administratoru si asociat in cele 3 societati care au dobandit ulterior numele de domeniu in litigiu. De asemenea, sustine Paratul ca a existat o folosire legitima a numelui de domeniu in litigiu inainte de momentul inregistrarii marcii de catre Reclamant. 6. Discutii si Constatari
Reclamantul are sarcina probei cu privire la toate cele trei elemente mentionate in cele ce urmeaza, in conformitate cu prevederile paragrafului 4(a) al Politicii:
(i) Ca numele de domeniu inregistrat de parat este identic sau similar astfel incat sa produca confuzie cu o marca cu privire la care reclamantul are drepturi;
(ii) Ca paratul nu are drepturi sau interese legitime cu privire la numele de domeniu; si
(iii) Ca numele de domeniu a fost inregistrat si este folosit cu rea-credinta.
Nedovedirea oricarui element din cele de mai sus conduce la respingerea cererii Reclamantului.
Discutand in mod general, nu poate fi identificata rea-credinta la inregistrare in ipoteza in care numele de domeniu a fost inregistrat anterior momentului la care Reclamantul a dobandit drepturi asupra marcii. Opinia generala a completelor administrative WIPO UDRP este ca „general vorbind, cu toate ca o marca poate sa stea la baza formularii unei actiuni in temeiul UDRP in ceea ce priveste primul element indiferent de data inregistrarii sale [a se vedea paragraful 1.4 de mai sus], atunci cand un nume de domeniu este inregistrat de catre parat inainte ca drepturile invocate de reclamant asupra marcii sa fi fost stabilite (fie pe baza unei inregistrari sau in lipsa acesteia), inregistrarea numelui de domeniu nu ar fi cu rea-credinta datorita faptului ca registrantul nu ar fi putut sa aiba in vedere drepturile inexistente ale reclamantului” (WIPO Overview of WIPO Panel Views on Selected UDRP Questions, Second Edition ("WIPO Overview 2.0") –paragraful 3.1)
In acest context este esential sa fie stabilita data inregistrarii numelui de domeniu in litigiu. Potrivit opiniei generale a completelor administrative WIPO „in timp ce transferul unui nume de domeniu catre un tert inseamna o noua inregistrare, a simpla reinnoire a numelui de domeniu nu a fost considerata in general ca reprezentand o noua inregistrare in vederea analizarii existentei relei-credinte. [..] Completele administrative tind sa adopte opinia conform careia schimbarile formale cu privire la datele de inregistrare nu reprezinta in mod necesar o inregistrare noua atunci cand dovezile stabilesc un lant neintrerupt al detinerilor de catre o singura entitate sau intr-un grup, si este clar ca orice schimbare in datele WhoIs nu este facuta pentru a ascunde identitatea titularului in vederea impiedicarii analizarii raspunderii cu privire la inregistrarea si folosirea numelui de domeniu”. (WIPO Overview of WIPO Panel Views on Selected UDRP Questions, Second Edition ("WIPO Overview 2.0") – paragraful 3.7)
In cazul de fata, Paratul a adus dovezi conform carora transferurile ce au avut loc in data de 28 noiembrie 2007 si 10.februarie 2010 nu au determinat o schimbare majora cu privire la titularul real al dreptului, intrucat dl. Barbu Laurentiu a fost asociat/administrator in toate cele 3 societati implicate. In aceste conditii, data inregistrarii numelui de domeniu in litigiu este cea la care prima societate din grup aparent a dobandit control asupra numelui de domeniu, si anume 22 august 2003.
Prin urmare, numele de domeniu in litigiu va fi considerat de catre acest Complet Administrativ, in scopul analizei in temeiul Politicii, ca a fost inregistrat la data de 22 august 2003 in timp ce prima marca a Reclamantului a fost inregistrata in data de 07 mai 2004. Iar, potrivit sustinerilor Reclamantului, prima aparitie pe piata a revistei Ciao! a avut loc in luna iunie 2004. Reclamantul SC Revista Ciao SRL a fost inregistrat la Registrul Comertului abia in data de 13 decembrie 2004. In lumina acestor informatii, este clar pentru acest Complet Administrativ ca Paratul nu a inregistrat numele de domeniu in litigiu cu rea-credinta cu intentia de a profita de marca Reclamantului sau de a interveni in folosirea marcii de catre Reclamant (a se vedea pentru o opinie similara si Dreamgirls, Inc. vs. Dreamgirls Entertaiment, Cazul WIPO nr. D2006-0609).
Nu a fost furnizata de catre Reclamant o alta dovada satisfacatoare pentru Completul Administrativ in sensul ca Paratul ar fi cunoscut la data de 22 august 2003 intentia depunerii la inregistrare a marcii CIAO! Dimpotriva, chiar Reclamantul considera in suplimentul la Plangerea sa ca ”prima achizitie a Paratei poate fi considerata cel mult cea din 2003, la acel moment „” desemnand un site de videochat, iar ca, pe acest fond, termenul Ciao avea o cu totul alta conotatie”. Cu alte cuvinte la acel moment termenul ”ciao” era folosit in intelesul sau din dictionar.
Chiar daca ulterior acelui moment s-ar pune problema intervenirii unei folosiri cu rea-credinta de catre Parat, prin crearea unui web-site similar in continut cu revista publicata de Reclamant, acesta nu poate obtine rezolvarea pretentiilor sale in temeiul Politicii. Politica nu impiedica Reclamantul sa solicite remedii in fata unei instante competente sau prin intermediul altor metode de solutionare alternativa a litigiilor.
Deoarece Completul Administrativ a stabilit ca Reclamantul nu a dovedit al treilea element necesar pentru ca cererea sa ii fie admisa (inregistrare si folosire cu rea-credinta), nu mai este necesara analizarea celorlalte conditii prevazute de Politica. 7. Decizie
Pentru toate motivele enumerate, Plângerea se respinge.
Mihaela Maravela
Complet Administrativ Unic
Data: 19 Septembrie 2011
Full & Egal Universal Law Academy