Reclamantul este S.C. Alvigo S.R.L. din Bucureşti, Romania, reprezentat de către S.C.A. Ţuca Zbârcea şi Asociaţii, Romania.
Pârâtul este S.C. SD Expert Consulting S.R.L., prin Dumitrescu Serghei din Bucureşti, Romania, reprezentat de către Marin Alexandru - Cristian, Romania. 2. Nume de domeniu şi Registratorul
Numele de domeniu în litigiu este înregistrat la ROTLD. 3. Procedura
Plângerea a fost depusă la Centrul de Arbitraj şi Mediere al OMPI (Centrul) la data de 22 iunie 2012. La data la care plângerea a primit număr de caz, 22 iunie 2012, precum și la data de 28 iunie 2012 și 3 iulie 2012, Centrul a trimis prin e-mail către ROTLD o cerere prin care acestuia îi este solicitată o verificare cu privire la numele de domeniu în litigiu. La data 4 iulie 2012, ROTLD a transmis Centrului prin e-mail răspunsul la cererea de verificare confirmând faptul că Pârâtul este înregistrat ca titular al numelui de domeniu în litigiu şi furnizând datele de contact ale acestuia.
Centrul a verificat ca plângerea să îndeplinească cerinţele de formă ale Politicii de Soluţionare Uniformă a Litigiilor cu privire la nume de domenii (“Politica”), ale Regulilor pentru Politica de Soluţionare Uniformă a Litigiilor cu privire la nume de domenii (“Regulile”), şi ale Regulilor Suplimentare OMPI pentru Politica de Soluţionare Uniformă a Litigiilor cu privire la nume de domenii (“Regulile Suplimentare”).
În conformitate cu Regulile, paragrafele 2(a) şi 4(a), Centrul a comunicat în mod formal Pârâtului plângerea şi procedurile au fost începute la data de 6 iulie 2012. Conform Regulilor, paragraful 5(a), data limită pentru depunerea întâmpinării a fost 26 iulie 2012. Pârâtul a formulat Răspuns la data de 25 iulie 2012.
Centrul a numit pe Mihaela Maravela ca unic Membru al Completului Administrativ în acest caz la data de 3 august 2012. Completul Administrativ a fost legal constituit. Completul Administrativ a depus Declaraţia de acceptare şi Declaraţia de Imparţialitate şi Independență, după cum este cerut de către Centru pentru a asigura respectarea Regulilor, paragraful 7. Limba procedurii
În conformitate cu paragraful 11 din Reguli, în lipsa unui acord între părţi sau a unei clauze în contractul de înregistrare a numelui de domeniu, limba procedurii administrative va fi limba în care este încheiat contractul de înregistrare, Completul Administrativ având competența de a decide altfel. Plângerea a fost depusă în limba română. Conform informaţiilor primite de la Registratorul în cauză, limba în care a fost încheiat contractul de înregistrare pentru numele de domeniu în litigiu este limba română. La Plângerea formulată de Reclamant, Pârâtul a depus un Răspuns la data de 25 iulie 2012, redactat în limba română.
Având în vedere că limba în care a fost încheiat contractul de înregistrare este limba română iar amândouă părțile au formulat Plângere, respectiv Răspuns în limba română, înțelegând astfel să opteze implicit pentru limba română ca limbă de desfăşurare a procedurilor şi având, de asemenea, în vedere că părțile sunt societăți comerciale de drept român, Completul Administrativ decide ca limba de desfăşurare a prezentelor proceduri administrative să fie română (A se vedea, spre exemplu tot în acest sens Recall Technology Pty Limited impotriva Monyson Grup S.A.,Cazul OMPI nr. DRO2008-0022). 4. Situaţia de fapt
Reclamantul în această procedură administrativă este societatea comercială S.C. Alvigo S.R.L. din București. Fără a fi un furnizor de servicii financiare, activitatea Reclamantului constă în a prezenta consumatorilor produse financiare ale societăților specializate (e.g. societăți bancare, instituții financiare nebancare, societăți de asigurare), făcând mai ușoară alegerea consumatorilor atunci când vine vorba despre aceste tipuri de produse. Pentru asigurări Reclamantul folosește website-ul . Reclamantul și-a înregistrat ca marcă în acest context mai multe denumiri în jurul unui concept nou – “Vreau [produs financiar]”, având protejate ca marcă și înregistrate ca nume de domeniu denumirile: Vreau asigurări!, Vreau credit!, Vreau card!, Vreau leasing!.
Pârâtul în prezentele proceduri este S.C. SD Expert Consulting S.R.L. din București. Numele de domeniu în litigiu a fost înregistrat la data de 7 februarie 2006. 5. Susţinerile Părţilor A. Reclamantul
Reclamantul susține că numele de domeniu în litigiu este identic cu marca sa “vreau asigurare!” și că identitatea dintre marca Reclamantului și denumirea domeniului de internet naște în mod evident un risc de confuzie care nu poate fi înlăturat numai de adaosul indicației de domeniu “ro”, aceasta nefiind o trăsătură distinctivă în măsură să elimine riscul de confuzie. Mai afirmă Reclamantul că deși înregistrarea domeniului a avut loc înainte ca Reclamantul să înregistreze marca sa, acest fapt nu poate constitui un impediment în recunoașterea dreptului exclusiv al Reclamantului în utilizarea mărcii.
De asemenea, Reclamantul susține că Pârâtul nu deține nicio marcă înregistrată cu bună-credință și nici un alt drept de proprietate intelectuală care să protejeze sintagma “vreau asigurare”. Este adevărat că în luna martie 2012, după ce Reclamantul i-a trimis o notificare în care îi cere să înceteze utilizarea numelui de domeniu , Pârâtul (prin asociatul său majoritar, dl. Serghei Dumitrescu) a depus la OSIM o cerere pentru înregistrarea unei mărci combinate care reproduce sloganul “vreau asigurare!”, pentru clasele de produse/servicii 35 și 36 conform clasificării de la Nisa. Reclamantul consideră că cererea de înregistrare a acestei mărci este o reacție a Pârâtului la notificarea primită de la Reclamant, astfel că cererea a fost formulată cu rea-credință, iar Reclamantul a depus opoziție la înregistrarea mărcii solicitate de Pârât. De asemenea, Reclamantul susține că Pârâtul nu deține vreo autorizare din partea Reclamantului în calitate de titular al mărcii să utilizeze marca Vreau Asigurare!. În plus, mai susține Reclamantul că, deși înregistrarea numelui de domeniu în litigiu a avut loc înaintea înregistrării mărcii Reclamantului, domeniul nu a fost utilizat de către Pârât decât după dezvoltarea de către Reclamant a conceptului de “vreau [produs financiar]”, moment după care a început să promoveze același tip de servicii. Susține Reclamantul că Pârâtul nu face altceva decât să paraziteze prin copiere atât conceptul dezvoltat de Reclamant, cât și marca înregistrată de acesta.
Reclamantul susține că datorită faptului că Pârâtul desfășoară prin intermediul site-ului același gen de activități precum cele desfășurate de Reclamant este mai mult decât evident faptul că Pârâtul acționează cu rea-credință. De asemenea, susține Reclamantul că faptul că după ce a fost notificat asupra acestui litigiu Pârâtul prin asociatul său majoritar a aplicat pentru înregistrarea ca marcă a sintagmei “vreau asigurare” pentru produse și servicii similare celor pentru care este înregistrată marca Reclamantului, denotă reaua-credință a Pârâtului. Mai mult, Reclamantul susține că deși Pârâtul a înregistrat numele de domeniu în litigiu în data de 7 februarie 2006, Pârâtul a început efectiv să îl utilizeze abia după ce Reclamantul a dezvoltat și promovat conceptul de “vreau [produs financiar]” și după ce Reclamantul a depus cererea de înregistrare a Mărcii. Acest fapt nu dovedește decât reaua-credință a Pârâtului care s-a folosit de oportunitatea deținerii numelui de domeniu pentru a furniza același tip de servicii prin intermediul acestui site, dar numai după ce acest concept a fost dezvoltat cu succes de către Reclamant, iar pasivitatea în utilizarea numelui de domeniu poate reprezenta o dovadă de rea-credință în folosirea domeniului. B. Pârâtul
Pârâtul susține că este titularul numelui de domeniu “” înregistrat la data de 30.01.2006, și prezintă o pagină web ce promovează produse în domeniul asigurărilor – AUTO, BUNURI; CLĂDIRI, PERSOANE și că numele de domeniu este activ și promovează serviciile și produsele societății. Pârâtul susține că a înregistrat numele de domeniu în litigiu anterior datei de înregistrare a mărcii de către reclamant și nu se poate vorbi, și implicit, reține, o rea-credință a pârâtului la înregistrarea numelui de domeniu. Pârâtul a înregistrat numele de domeniu în scopul de a-și promova propriile produse și servicii fără a avea cunoștință de existența Reclamantului sau de tipul activităților prestate de Reclamant. Mai susține Pârâtul că nu este pe aceeași piață de profil cu Reclamantul în condițiile în care marca Reclamantului nu este protejată pentru serviciile din clasa 36 a Clasificării de la Nisa iar marca nu acordă un monopol global asupra tuturor serviciilor corespunzător Clasificării de la Nisa.
Mai susține Pârâtul că termenul “vreau asigurare” nu poate fi asociat exclusiv cu Reclamantul mai ales în sensul descriptiv al acestuia. De asemenea, Pârâtul susține că înainte ca orice litigiu cu privire la numele de domeniu să-i fi fost notificat, a utilizat numele de domeniu în litigiu în legătură cu o ofertă de bunuri și servicii făcută cu bună-credință, conform paragrafului 4 litera c) al Politicii. Astfel, din documentele depuse, contracte de intermediere și consultanță în asigurări, Pârâtul susține că rezultă că societatea sa acționează, încă de la constituirea sa, în calitate de intermediar/agent de asigurări/de contracte de asigurare pe teritoriul României (din anul 2001). Concluzionează Pârâtul că are drepturi și interese legitime în legătură cu utilizarea numelui de domeniu în litigiu.
De asemenea, Pârâtul susține că numele de domeniu a fost înregistrat cu bună-credință și este folosit de la înregistrarea sa, nu este inactiv, prin oferirea de servicii în domeniul asigurărilor. De asemenea, susține Pârâtul că produsele/serviciile oferite pe website-ul “www.” sunt diferite de produsele sau serviciile asupra cărora are protecție marca înregistrată a Reclamantului, astfel încât nu se poate considera că Pârâtul încalcă drepturile la marcă. 6. Discuţii şi Constatări
Reclamantul are sarcina probei cu privire la toate cele trei elemente menționate în cele ce urmează, în conformitate cu prevederile paragrafului 4(a) al Politicii:
(i) Că numele de domeniu înregistrat de pârât este identic sau similar astfel încât să producă confuzie cu o marcă cu privire la care reclamantul are drepturi;
(ii) Că pârâtul nu are drepturi sau interese legitime cu privire la numele de domeniu; și
(iii) Că numele de domeniu a fost înregistrat și este folosit cu rea-credință.
Nedovedirea oricărui element din cele de mai sus conduce la respingerea cererii Reclamantului.
În ceea ce privește paragraful (4)(a)(iii) al Politicii, acesta stabilește că Reclamantul trebuie să facă dovada că numele de domeniu în litigiu a fost înregistrat și este folosit cu rea-credință.
Cele două elemente trebui să fie îndeplinite cumulativ, acesta fiind scopul și intenția Politicii la momentul adoptării sale (a se vedea Camon S.p.A. v. Intelli-Pet, LLC,Cazul OMPI nr. D2009-1716; Mile, Inc. v. Michael Burg,Cazul OMPI nr. D2010-2011).
Discutând în mod general, nu poate fi identificata rea-credință la înregistrare în ipoteza în care numele de domeniu a fost înregistrat anterior momentului la care Reclamantul a dobândit drepturi asupra mărcii. Opinia generală a completelor administrative OMPI UDRP este că “general vorbind, cu toate că o marcă poate să stea la baza formulării unei acțiuni în temeiul UDRP în ceea ce privește primul element indiferent de data înregistrării sale [a se vedea paragraful 1.4 de mai sus], atunci când un nume de domeniu este înregistrat de către pârât înainte ca drepturile invocate de reclamant asupra mărcii sa fi fost stabilite (fie pe baza unei înregistrări sau în lipsa acesteia), înregistrarea numelui de domeniu nu ar fi cu rea-credință datorita faptului ca registrantul nu ar fi putut să aibă în vedere drepturile inexistente ale reclamantului” (WIPO Overview of WIPO Panel Views on Selected UDRP Questions, Second Edition (“WIPO Overview 2.0”) –paragraful 3.1)
În cazul de față, data înregistrării numelui de domeniu în litigiu este 7 februarie 2006, în timp ce marca Reclamantului VREAU ASIGURARE! NR 84211a fost înregistrată în data de 7 februarie 2007. În lumina acestor informații, este clar pentru acest Complet Administrativ că Pârâtul nu a înregistrat numele de domeniu în litigiu cu rea-credință cu intenția de a profita de marca Reclamantului sau de a interveni în folosirea mărcii de către Reclamant (a se vedea pentru o opinie similară și Dreamgirls, Inc. vs. Dreamgirls Entertaiment,Cazul OMPI nr. D2006-0609), care nu era înregistrată la acel moment.
Nu a fost furnizată de către Reclamant o dovadă în sensul că Pârâtul ar fi cunoscut la data de 7 februarie 2006 intenția depunerii la înregistrare a mărcii VREAU ASIGURARE! sau intenția Reclamantului de a dezvolta conceptul de “vreau [produs financiar]”. De altfel Reclamantul nici nu a susținut în Plângerea sa că Pârâtul ar fi cunoscut la data înregistrării numelui de domeniu în litigiu faptul că marca Reclamantei urma să fie protejată, deci că ar fi existat rea-credință la înregistrare. Reclamantul a susținut doar că utilizarea numelui de domeniu în litigiu încalcă dreptul exclusiv la marcă al Reclamantului, îngrădindu-i acestuia posibilitatea de a-și promova cum se cuvine produsele și serviciile pe internet, deci că ar exista rea-credință la utilizare. Pe de altă parte, Pârâtul a declarat în răspunsul său că a înregistrat numele de domeniu în litigiu în scopul de a-și promova propriile produse și servicii în asigurări fără a avea cunoștință de existența Reclamantului sau de tipul activităților prestate de Reclamant. Mai mult, Pârâtul a depus dovezi în sensul că încă din anul 2001 activa în acest domeniu de activitate, respectiv contracte de consultanță încheiate din anul 2003 (prin care se obliga să ofere consultanță cu privire la oportunitatea încheierii contractelor de asigurare, să ofere servicii de analiză comparată a tendințelor pieței de asigurări, produselor de asigurare oferite de operatorii de pe piața asigurărilor, analiză și estimare a riscurilor ce pot fi plasate în asigurare, tehnici de vânzare a produselor și serviciilor oferite de beneficiar, evaluării de risc, consultanță cu privire la documentele depuse la dosarul de daună, etc,) precum și a unor contracte de agent încheiate din anul 2001 prin care a dobândit mandat de la societăți de asigurare pentru a încheia în numele și pe seama acestora contracte de asigurare în condițiile și pe polițele de asigurare relevante.
Chiar dacă ulterior momentului înregistrării numelui de domeniu în litigiu s-ar pune problema intervenirii unei folosiri cu rea-credință de către Pârât, întrucât nu s-a dovedit reaua-credință la înregistrare Reclamantul nu poate obține rezolvarea pretențiilor sale în temeiul Politicii. Politica nu împiedică însă Reclamantul să solicite remedii în fața unei instanțe competente sau prin intermediul altor metode de soluționare alternativă a litigiilor.
Deoarece Completul Administrativ a stabilit ca Reclamantul nu a dovedit al treilea element necesar pentru ca cererea să îi fie admisă (înregistrare și folosire cu rea-credință), nu mai este necesară analizarea celorlalte condiții prevăzute de Politică. 7. Decizie
Pentru toate motivele enumerate, Plângerea se respinge.
Mihaela Maravela
Unic Membru
Data: 17 August 2012
Full & Egal Universal Law Academy