Reclamantul este Ravensberger Schmierstoffvertrieb GmbH din Werther, Germania reprezentat de către Rominvent S.A., România.
Pârâtul este S.C. Eurodealer Parts S.R.L. din Bucureşti, România reprezentat de către Cabinet avocat Mihaela Clemansa Neacsu, România. 2. Numele de domeniu şi Registratorul
Numele de domeniu în litigiu este înregistrat la ROTLD ("Registratorul"). 3. Procedura
Plângerea a fost depusă în limba română la Centrul de Arbitraj şi Mediere al OMPI ("Centrul") pe data de 31 martie 2015. Pe 31 martie 2015 Centrul a trimis Registratorului o cerere prin e-mail prin care îi solicită o verificare cu privire la numele de domeniu în litigiu. La data de 1 aprilie 2015, Registratorul a transmis Centrului prin e-mail răspunsul la cererea de verificare confirmând faptul că Pârâtul este înregistrat ca deţinător al numelui de domeniu în litigiu, furnizând datele de contact ale acestuia şi confirmând că limba Contractului de înregistrare este cea română.
Centrul a verificat ca Plângerea să îndeplinească cerinţele de formă ale Politicii de Soluţionare Uniformă a Litigiilor cu privire la nume de domenii ("Politica" sau "UDRP"), ale Regulilor pentru Politica de Soluţionare Uniformă a Litigiilor cu privire la nume de domenii ("Regulile") şi ale Regulilor Suplimentare OMPI pentru Politica de Soluţionare Uniformă a Litigiilor cu privire la nume de domenii ("Regulile Suplimentare").
În conformitate cu Regulile, paragrafele 2(a) şi 4(a), Centrul a comunicat în mod formal Pârâtului Plângerea în limba română şi procedurile au început la data de 16 aprilie 2015. Conform Regulilor, paragraful 5(a), data limită pentru depunerea întâmpinării a fost 6 mai 2015. Răspunsul a fost transmis Centrului în limba română la data de 6 mai 2015.
Centrul a numit-o pe Marilena Comănescu unic Membru al Completului Administrativ în acest caz la data de 10 iunie 2015. Completul Administrativ constată că a fost legal constituit. Completul Administrativ a depus Declaraţia de Acceptare şi Declaraţia de Imparţialitate şi Independenţă, aşa cum este cerut de către Centru pentru a asigura respectarea Regulilor, paragraful 7.
Limba prezentei proceduri este cea română. 4. Situaţia de fapt
Reclamantul este un producător german de uleiuri auto sub marca RAVENOL, având distribuitori în peste 30 de ţări din întreaga lume. Reclamantul deţine mărci înregistrate pentru denumirea RAVENOL, printre care şi marca internaţională RAVENOL numărul 1017004 din 15 iunie 2006 cu desemnare şi în România pentru bunuri în clasele 1, 2, 3, 4.
Pârâtul este o societate română care a înregistrat numele de domeniu în litigiu la data de 2 octombrie 2009. La momentul depunerii Plângerii, pe websiteul aferent numelui de domeniu în litigiu se comercializau produse originale sub marca RAVENOL.
Deşi Reclamantul susţine că nu este vreo legătură între el şi Pârât, conform susţinerii Pârâtului şi probelor din dosar, în particular Anexei 5 la Plângere şi Anexelor 2, 5 la Răspuns, Completul înţelege că Pârâtul a fost distribuitorul exclusiv în România al produselor Reclamantului sub marca RAVENOL în perioada 22 iulie 2009 - 26 octombrie 2010.
Astfel, parţile au încheiat Acordul de vânzare de bază pe termen lung/Contract nr. 4 din 22 iulie 2009, depus ca Anexa 2 la Răspuns, care prevede la art. 12.5 următoarele: "cumpărătorul (Pârâtul) nu poate utiliza sau folosi numele, pictogramele sau marca producătorului (Reclamantul) după încetarea contractului." 5. Susţinerile Părţilor A. Reclamantul
Reclamantul susţine că numele de domeniu în litigiu este similar cu marca sa RAVENOL, înglobând-o în întregime împreună cu elementul "oil" ("ulei" în limba română) care este descriptiv pentru produsele Reclamantului.
De asemenea, Reclamantul susţine că Pârâtul nu are drepturi sau interese legitime cu privire la numele de domeniu în litigiu, Pârâtul nefiind licenţiat sau autorizat în vreun fel să folosească marca RAVENOL; Pârâtul utilizează nelegitim marca Reclamantului în activităţile sale comerciale cu intenţia de a induce în eroare consumatorii indicând, în mod fals, pe websiteul aferent numelui de domeniu în litigiu că ar fi un licenţiat sau distribuitor autorizat al Reclamantului. "Chiar dacă activitatea acestuia (i.e. a Pârâtului) de a comercializa produse marca Ravenol este una legitimă, întrucât produsele sunt originale şi au fost puse pe piaţă chiar de reclamant, activitatea de a îşi apropia (sic.) un nume de domeniu care include marca Ravenol cu scopul de a crea o falsă impresie că este un distribuitor autorizat, încalcă normele de drept incidente materiei drepturilor de proprietate industrială."
În continuare Reclamantul afirmă că Pârâtul a înregistrat şi foloseşte numele de domeniu în litigiu cu rea credinţă deoarece "din informaţiile deţinute, înainte de înregistrarea numelui de domeniu (în litigiu), nu a existat nicio dovadă a folosirii de către Pârât sau a unor pregătiri de folosire care pot fi demonstrate în legătură cu furnizarea cu buna-credinţă de produse şi servicii." În continuare Reclamantul susţine că Pârâtul era la curent sau ar fi trebuit să ştie de folosirea mărcii RAVENOL de către Reclamant înainte de înregistrarea numelui de domeniu în litigiu deoarece activa în acelaşi domeniu de activitate cu Reclamantul.
Ca argument suplimentar al relei credinţe a Pârâtului, Reclamantul susţine că acesta i-a pretins suma de 20.000 Euro pentru a-i transfera numele de domeniu în litigiu. B. Pârâtul
Părâtul solicită Completului să respingă cererea Reclamantului referitorare la transferul numelui de domeniu în litigiu datorită următoarelor argumente:
- Reclamantul a fost în fapt de rea credinţă la momentul depunerii Plângerii deoarece a omis să precizeze relaţiile juridice şi comerciale existente între părţi conform Acordului de vânzare de baza pe termen lung/Contract nr. 4 din 22 iulie 2009 ("Contractul") depus ca Anexa 2 la Răspuns în care se prevede faptul că Pârâtul poate folosi marca RAVENOL până la încetarea Contractului. De altfel, Pârâtul a fost unicul importator al produselor Reclamantului în România în perioada 22 iulie 2009-26 octombrie 2010, devenind apoi distribuitor al produselor acestuia până la data de 20 mai 2011;
- numele de domeniu în litigiu a fost înregistrat pe 2 octombrie 2009, în timpul derulării Contractului şi cu acordul tacit al Reclamantului iar Pârâtul a folosit marca RAVENOL pentru promovarea produselor corespunzătoare ale Reclamantului în România;
- Pârâtul a promovat marca RAVENOL şi a obtinut autorizaţiile necesare punerii pe piaţa locală a produselor aferente folosind resurse proprii, făcând astfel investiţii substanţiale în marca Reclamantului pe plan local;
- la momentul depunerii Răspunsului, pe websiteul aferent numelui de domeniu în litigiu Pârâtul se prezenta ca vânzator de produse RAVENOL şi comercializează produse originale sub această marca, produse achiziţionate direct de la Reclamant şi rămase pe stoc;
- în plus, Reclamantul este de rea credinţă când prezintă trunchiat situaţia în care Pârâtul face referire la suma de 20.000 Euro; din susţinerile Pârâtului şi corespondenţa dintre părţi din ianuarie 2012 inserată în Răspuns, Pârâtul ar fi menţionat ca suma de 20.000 Euro reprezintă investiţiile sale în promovarea websiteului aferent numelui de domeniu în litigiu iar reprezentantul Reclamantului i-a răspuns, inter alia, că poate continua utilizarea websiteului aferent numelui de domeniu în litigiu dar să îndepărteze din conţinutul său denumirea RAVENOL şi însemnele Reclamantului. 6. Discuţii şi Constatări
În temeiul paragrafului 4(a) din Politică, un reclamant poate obţine decizie favorabilă într-o procedură administrativă în temeiul Politicii dacă dovedeşte întrunirea următoarelor trei circumstanţe cumulativ:
(i) numele de domeniu în litigiu este identic sau similar şi duce la confuzie cu o marcă de fabrică sau de comerţ cu privire la care reclamantul are drepturi;
(ii) pârâtul nu are drepturi sau interese legitime cu privire la numele de domeniu în litigiu; şi
(iii) numele de domeniu în litigiu a fost înregistrat şi este utilizat cu rea credinţă.
Completul va analiza în continuare aceste elemente. A. Nume de domeniu în litigiu identic sau suficient de similar astfel încât să producă confuzie cu marca
Numele de domeniu în litigiu încorporează marca Reclamantului RAVENOL împreună cu denumirea generică "oil"/ulei.
Numeroase complete administrative de soluționare a disputelor privind numele de domenii au considerat că adăugarea unor cuvinte generice sau descriptive unor mărci într-un nume de domeniu nu sunt suficiente pentru a evita stabilirea unei similarități și nu schimbă impresia generală că numele de domeniu în cauză este similar și duce la confuzie cu marca reclamantului. A se vedea paragraful 1.9 din Selecţia OMPI a Opiniilor Completelor Administrative OMPI cu privire Întrebări UDRP Selectate, Ediția a doua ("Selecţia OMPI 2.0").
În continuare, este bine-stabilit în deciziile anterioare ale completelor administrative de soluționare a disputelor privind numele de domenii faptul că prezența sau absența spaţiilor, semnelor de punctuație (e.g., linii, puncte) într-un nume de domeniu și indicatorii de nume de domenii generici sau de țară (e.g., ".com", ".info", ".net", ".ro", ".it") sunt irelevanţi când evaluam similitudinea până la confuzie între o marcă și un nume de domeniu.
Pe cale de consecință, Completul constată că numele de domeniu în litigiu este similar și duce la confuzie cu marca Reclamantului RAVENOL, în conformitate cu Politica, paragraful 4(a)(i). B. Drepturi şi interese legitime; Înregistrat şi utilizat cu rea-credinţă
Reclamantul susţine că Pârâtul nu are drepturi sau interese legitime și niciun fel de autorizare să folosească marca RAVENOL dar omite să menţioneze un fapt foarte important pentru soluţionarea acestui diferend, anume existenţa Contractului dintre părţi de care ar fi trebuit sa aibă cunostinţă deoarece a depus ca Anexa 5 la Plângere o corespondenţă care face referire la acesta.
În plus, din documentele aflate la dosarul cauzei, Completul înțelege că acest Contract are valabilitate din 22 iulie 2009 până în 26 octombrie 2010 și vizează o relație contractuală exclusivă locală între Reclamant și Pârât, făcând indirect referire și la dreptul Pârâtului de a utiliza marca RAVENOL până la încetarea Contractului prin prevederea redată la capitolul 4 de mai sus. Ori numele de domeniu în litigiu a fost înregistrat la data de 2 octombrie 2009, în timpul derularii Contractului.
În continuare, altă întrebare este dacă utilizarea numelui de domeniu în litigiu de către Pârât pentru vânzarea produselor Reclamantului echivalează cu oferta de vânzare de bună-credință prevazută în paragraful 4(c)(i) din Politică. Opinia curentă a deciziile completelor administrative cu privire la acest aspect este rezumată în paragraful 2.3 a Selecției OMPI a Opiniilor Completelor Administrative OMPI cu privire Întrebări UDRP Selectate, Ediția a doua ("Selectia OMPI 2.0") după cum urmează:
"În mod normal, un vânzător la mâna a doua sau un distribuitor poate oferi spre vânzare bunuri și servicii cu bună-credință iar astfel să aibă interese legitime cu privire la un nume de domeniu dacă utilizarea sa întrunește anumite criterii. Aceste criterii includ în mod normal oferirea spre vânzare a bunurilor și serviciilor originale, utilizarea website-ului spre a vinde numai bunuri sub marca respectivă și ca pe website să se dezvăluie corect și vizibil relația deținătorului website-ului cu titularul mărcii. De asemenea, pârâtul trebuie să nu încerce să "acapareze piața" numelor de domenii care reflectă marca."
Pârâtul utilizează numele de domeniu în litigiu pentru a oferi produse originale sub marca RAVENOL, fapt confirmat chiar de către Reclamant în Plângerea sa. La solicitările Reclamantului anterior demarării prezentei proceduri și conform documentelor de la dosar, Completul înțelege că Pârâtul a modificat informațiile existente pe wesbiteul corespunzator numelui de domeniu în litigiu și a eliminat informațiile care nu mai erau actuale privind calitatea sa de distribuitor al produselor Reclamantului. De asemenea, din informațiile depuse la dosarul cauzei, Completul nu consideră că sunt dovezi relevante care ar susține "acapararea pieței" de către Pârât în sensul că acesta l-ar priva cumva pe titularul mărcii comerciale de a-și reflecta propria marcă într-un nume de domeniu corespunzător.
Și în detalierea argumentelor privind reaua credință, Reclamantul reprezentat prin avocat specializat în proprietate industrială, omite să menționeze relația dintre părți și susține că Pârâtul nu avea drepturi cu privire la marca RAVENOL la momentul înregistrării numelui de domeniu în litigiu și că a folosit numele de domeniu în litigiu pentru a crea o falsă impresie că face parte din rețeaua comercială a Reclamantului. Ori, chiar în documentele depuse ca Anexa 5 la Plângere, reprezentantul Reclamantului face referire la încetarea contractului dintre parți în ianuarie 2011.
Ca atare, din probele depuse la dosarul cauzei, Completul constată că numele de domeniu în litigiu a fost înregistrat de către Pârât în timpul derularii Contractului cu Reclamantul în calitate de distribuitor exclusiv al acestuia în România și cu bună credinţă, pentru a promova marca RAVENOL și produsele aferente pe piaţa locală.
Majoritatea completelor UDRP sunt de acord cu faptul că cerinţele de înregistrare și utilizare cu rea credinţă trebuie întrunite cumulativ pentru a avea succes într-o procedură UDRP. A se vedea de asemenea comentariile completului în Poundland Limited v. D, Cazul OMPI nr. D2012-0918: "Obiectivul Politicii a fost de a combate înregistrarea nejustificată și abuzivă a numelor de domenii în cazuri de "cybersquatting". Prin definiţie, înregistrarea a intervenit cu rea credinţă. Dacă intenţia ar fi fost ca "înregistrarea" și "utilizarea" să fie luate în considerare alternativ, acest fapt ar fi fost reflectat în formularea textului Politicii. De exemplu, politicile de soluţionare a disputelor pentru alte domenii (e.g. ".au", ".uk", ".eu") prevăd faptul că al treilea element poate fi satisfăcut prin dovedirea fie a înregistrării cu rea credinţă, fie a utilizării cu rea credinţă." A se vedea de asemenea Georgia-Pacific Consumer Products v. Mark Gallo,Cazul OMPI nr. D2010-2062; Mile, Inc. v. Michael Burg,Cazul OMPI nr. D2010-2011; Validas, LLC v. SMVS Consultancy Private Limited,Cazul OMPI nr. D2009-1413; Softway AG v. Web Master Internet Services Private Limited,Cazul OMPI nr. D2014-0376.
Cu privire la suma pretins solicitată de către Pârât pentru transferul numelui de domeniu în litigiu, Completul nu face nicio constatare deoarece este irelevant pentru soluţionarea cazului după cele mai sus concluzionate iar informaţiile furnizate de către părţi sunt incomplete.
Având în vedere toate cele menţionate mai sus, Completul constată că Reclamantul nu a reusit să demonstreze cerinţele prevăzute de paragrafele 4(a)(ii) si 4(a)(iii) din Politică.
Pe cale de consecinţă, chiar dacă ar fi întrebări cu privire la drepturile sau interesele legitime ale Pârâtului cu privire la numele de domeniu în litigiu în prezent, așa cum am menţionat mai sus, Completul constată că numele de domeniu în litigiu nu a fost înregistrat cu rea credinţă. 7. Utilizarea abuzivă a Politicii; Reverse Domain Name Hijacking
Politica este menită să soluţioneze dispute referitoare la acuzaţii legate de înregistrarea și utilizarea abuzivă a numelor de domenii. A se vedea Milwaukee Electric Tool Corporation v. Bay Verte Machinery, Inc. d/b/a The Power Tool Store,Cazul OMPI nr. D2002-0774. Astfel, autoritatea acestui Complet este limitată în a oferi remedii în cazuri de înregistrare abuzivă de nume de domenii, cunoscută de asemenea sub denumirea de "cybersquatting". Weber-Stephen Products Co. v. Armitage Hardware, Dosar OMPI Nr. D2000-0187.
Cu siguranţă diferendul dintre părţi este de alta natură, mai complexă și poate fi soluţionat în alte foruri, acesta fiind limitat așa cum am menţionat mai sus. În același timp, Reclamantul, reprezentat de avocat de proprietate industrială, ar fi trebuit să cunoască acest fapt și că nu poate demonstra înregistrarea numelui de domeniu în litigiu cu rea credinţă dar probabil, prin omiterea intenţionată a prezentării unor documente relevante speţei și formularea de afirmaţii neadevărate, a urmărit obţinerea unei soluţii rapide pe calea procedurii UDRP.
Astfel, în temeiul paragrafului 15(e) din Reguli, Completului constată că Plângerea a fost depusă cu rea credinţă și constituie utilizare abuzivă a Politicii UDRP. 8. Decizie
Pentru toate motivele enumerate, Plângerea este respinsă. Completul constată că Reclamantul a încercat să utilizeze abuziv procedura administrativă UDRP.
Marilena Comănescu
Unic Membru
Data: 24 iunie 2015
Full & Egal Universal Law Academy