 Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012. Această traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consiliului Europei (/humanrightstrustfund). Nu obligă Curtea. Pentru mai multe informaţii, a se vedea referinţele cu privire la drepturile de autor de la sfârşitul prezentului document.

 Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (/humanrightstrustfund). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

 Conseil de l’Europe/Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2012. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (/humanrightstrustfund). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

SECȚIA ÎNTÂI

CAUZA RANTSEV c. CIPRULUI ȘI RUSIEI

(Cererea nr. 25965/04)

HOTARÂRE

[Extrase]

STRASBOURG

7 ianuarie 2010

DEFINITIVĂ

10/05/2010

Această hotărâre va deveni definitivă în modul stabilit de articolul 44 § 2 al Convenției. Documentul poate suferi modificări de formă.

În cauza Rantsev c. Ciprului şi Rusiei,

Curtea europeană a drepturilor omului (Secția Întâi), întrunită în cadrul Camerei compusă din:

Christos Rozakis, președinte,
Anatoly Kovler,
Elisabeth Steiner,
Dean Spielmann,
Sverre Erik Jebens,
Giorgio Malinverni,
George Nicolaou, judecători,
și Søren Nielsen, Grefier al Secţiei,

Deliberând în şedinţă închisă la 10 decembrie 2009,

Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată:

PROCEDURA

1.  La originea cauzei se află o cerere (nr. 25965/04) împotriva Republicii Cipru și Federației Ruse, prin care cetățeanul Federației Ruse, Dl Nikolai Mihailovici Rantsev (reclamantul), a sesizat Curtea la 26 mai 2004 în temeiul articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”).

2.  Reclamantul, căruia i s-a acordat beneficiul asistenţei juridice, este reprezentat de către doamna L.Churkina, avocat din Ekaterinburg. Guvernul cipriot este reprezentat de către agentul său, P. Clerides, procuror general al Republicii Cipru. Guvernul rus este reprezentat de către agentul său, G. Matyushkin.

3.  Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 2, 3, 4, 5 și 8 ale Convenţiei, de lipsa unei anchete efective privind circumstanțele decesului fiicei sale, de omisiunea poliției cipriote de a o proteja când aceasta era încă în viață, și de omisiunea autorităților cipriote de a lua măsuri pentru a sancționa responsabilii de relele tratamente la care a fost supusă și de decesul acesteia. De asemenea, în temeiul articolelor 2 și 4, el s-a plâns de omisiunea autorităților ruse de a cerceta penal decesul fiicei sale și de a cerceta posibilitatea ca aceasta să fi fost victima unui trafic de ființe umane, precum și de omisiunea de a lua măsuri pentru a o proteja de un astfel de trafic. În fine, invocând articolul 6 al Convenției, el s-a plâns de procedura penală cipriotă și de imposibilitatea în care el considera că se afla de a accede la justiția cipriotă.

4.  La 19 octombrie 2007, Curtea a solicitat Guvernelor cipriot și rus să-i transmită dosarele de anchetă și de corespondență ce a avut loc între statele respective. La 17 decembrie 2007 și la 17 martie 2008, Guvernele cipriot și rus au transmis Curții o serie de documente.

5.  La 20 mai 2008, președintele primei secții a decis ca cererea să fie examinată în mod prioritar în conformitate cu articolul 41 din Regulament.

6.  La 27 iunie 2008, el a decis să comunice cererea ambelor Guverne. Printre altele, s-a decis ca fondul cererii să fie examinat concomitent cu admisibilitatea acesteia (articolul 29 § 3).

7.  La 27 și 28 octombrie 2008 respectiv, Guvernele cipriot și rus au prezentat observațiile lor scrise în privința admisibilității și fondului cererii. De asemenea, au fost primite observațiile a două organizații nonguvernamentale din Londra, Interights și Centrul AIRE, pe care președintele le-a autorizat să intervină în procedura scrisă (articolele 36 § 2 al Convenţiei şi 44 § 2 din Regulament).

8.  La 12 decembrie 2008, președintele Secției Întâi a decis să acorde reclamantului beneficiul asistenţei juridice pentru procedura în fața Curții.

9.  La 16 decembrie 2008, reclamantul a depus comentarii în scris pe marginea observațiilor Guvernelor, precum și pretențiile sale cu titlu de satisfacție echitabilă.

10.  Guvernele cipriot și rus au depus ulterior observațiile lor în privința pretențiilor reclamantului sale cu titlu de satisfacție echitabilă.

11.  Printr-o scrisoare din 10 aprilie 2009, Guvernul cipriot a cerut Curții scoaterea de pe rol a cauzei și a anexat o declarație ce viza soluționarea problemelor ridicate de către reclamant. Acesta, la rândul său, a depus la 21 mai 2009 observații scrise pe marginea acestei cereri.

12.  Reclamantul a solicitat petrecerea unei audiențe, însă înaintea adoptării prezentei hotărâri, Curtea a decis că nu va avea loc audiere.

ÎN FAPT

I.  CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

13.  Reclamantul, domnul Nikolai Mihailovici Rantsev, este cetățean al Federației Ruse născut în 1938 și domiciliat în Svetlogorsk (Russia). Este tatăl domnișoarei Oxana Rantseva, de asemenea cetățeancă a Federației Ruse, născută în 1980.

14. Faptele cauzei, așa cum sunt expuse de către părți și stabilite în conformitate cu probele care au fost comunicate, în special, declarațiile colectate de către poliția cipriotă, pot fi rezumate după cum urmează.

A.  Faptele de la originea cauzei

15. Oxana Rantseva a sosit în Cipru la 5 martie 2001. La 13 februarie 2001, X.A., proprietarul unui cabaret din Limassol, a solicitat pentru ea o viză de „artistă” și un permis de muncă pentru a o angaja în această calitate în cabaretul său (a se vedea, de asemenea, paragraful 115 de mai jos). El a anexat la cererea sa o copie a pașaportului drei Rantseva, un certificat medical, copia unui contract de muncă (contract care, se pare, nu a fost încă semnat de către dra Rantseva) și o declarație, semnată de agenții X.A., cu următorul conținut (originalul în engleză) :

„Eu, subsemnatul [X.A.] din L/SSOL, mă oblig să achit ministrului afacerilor interne al Republicii Cipru suma de 150 £, care va fi plătită ministrului de afacerilor interne reprezentat de către avocatul sau avocații săi.

Acest document poartă ștampila mea.

Treisprezece februarie două mii unu.

SE DECLARĂ, PRIN PREZENTA că, dra Oxana Rantseva, originară din RUSSIA,

Numită în continuare imigrantă, (acest termen aplicându-se, după caz, moștenitorilor săi, executorilor testamentari, administratorilor și mandatarilor) intră pe teritoriul cipriot, și îmi asum responsabilitatea ca ea să nu aibă nevoie de ajutor pe acest teritoriu timp de 5 ani începând cu data de azi și mă oblig să rambursez Republicii Cipru orice cheltuieli de asistență pe care statul le-ar putea suporta din cauza imigrantei (cheltuieli care vor fi estimate în mod suveran de ministrul nominalizat), precum și cheltuieli legate de repatrierea acesteia din Cipru timp de 5 ani începând cu ziua de azi.

PREZENTUL ANGAJAMENT SCRIS rămâne perfect valabil atâta timp cât imigranta sau eu, moștenitorii mei, executorii testamentari, administratorii și mandatarii nu vor achita Republicii Cipru, la prima cerere, orice sumă care ar putea fi cheltuită pentru asistența imigrantei sau repatrierea acesteia din Cipru, și doar până la acest moment.”

16. Drei Rantseva i-a fost eliberat un permis de ședere temporar cu mențiunea „vizitator”, valabil până la 9 martie 2001. Ea a fost cazată într-un apartament cu alte tinere care lucrau la cabaretul lui X.A. La 12 martie 2001, ea a obținut un permis de muncă valabil până la 8 iunie a aceluiași an pentru munca în calitate de artistă în cabaretul X.A., administrat de fratele acestuia, M.A. Ea a început să lucreze la 16 martie 2001.

17. La 19 martie 2001, în jurul orei 11, tinerele care locuiau cu dra Rantseva l-au informat pe M.A. că aceasta a părăsit apartamentul, luându-și cu sine toate lucrurile. Ele au precizat că ea a spus un cuvânt în limba rusă, zicând că este obosită și că vrea să se întoarcă în Rusia. În aceeași zi, M.A. a informat serviciile de imigrare din Limassol că dra Rantseva şi-a părăsit locul de muncă și domiciliul temporar. Într-o declarație scrisă ulterior, el a menționat că dorește s-o înlocuiască și a cerut arestarea și expulzarea acesteia din Cipru. Totuși, numele drei Rantseva nu a apărut în lista persoanelor date în căutare de către poliție.

B. Faptele din 28 martie 2001

18. La 28 martie 2001, pe la ora 4, o artistă din cabaret a văzut-o pe dra Rantseva într-o discotecă din Limassol. Ea l-a anunțat pe M.A. Acesta a sunat la poliție și a cerut ca dra Rantseva să fie arestată, după care el însuși s-a dus la acea discotecă însoțit de un agent de securitate al cabaretului. Ajungând la discotecă, dra Rantseva i-a fost adusă de către un angajat al discotecii. Într-o declarație dată ulterior, acesta explică următoarele:

„ Când [dra Rantseva] a urcat în mașina mea, ea nu s-a plâns de nimic și nu a avut nici o reacție. Părea a fi beată și eu pur și simplu i-am spus să vină cu mine. Deoarece părea a fi beată, noi nu am vorbit deloc. Ea n-a spus nici un cuvânt.”

19. M.A. a dus-o pe dra Rantseva la comisariatul central din Limassol, unde erau de gardă doi polițiști. El a scris o declarație scurtă în care a descris circumstanțele sosirii drei Rantseva în Cipru, munca acesteia în cabaret și dispariția sa la 19 martie 2001. Din declarațiile făcute de polițistul care era de gardă la sosirea acestora, rezultă că desfășurarea evenimentelor a avut loc după cum urmează:

„ La 28 martie 2001, ceva mai devreme de ora 4 [M.A.] o găsi [pe dra Rantseva] la discoteca de noapte Titanic(...), el a adus-o la comisariat și a declarat că aceasta se afla în țară ilegal și că noi ar trebui s-o ținem în celulă. După aceasta el a plecat. ”

20. Polițiștii l-au sunat la domiciliu pe agentul serviciului de pașapoarte și l-au rugat să verifice dacă dra Rantseva se afla în țară ilegal. După ce a verificat, acesta a răspuns că numele ei nu figura în baza de date a persoanelor anunțate în căutare. El a precizat că nu apărea nici o plângere depusă de M.A. la 19 martie 2001 și că, în orice caz, situația persoanelor vizate într-o astfel de plângere ar deveni ilegală abia după 15 zile. El a contactat responsabilul de la AIS (Serviciul pentru Străini și Imigrare al poliției) care i-a ordonat să n-o țină pe dra Rantseva în detenție și a adăugat că angajatorul acesteia, care era responsabil de ea, ar trebui să vină după ea și s-o ducă la oficiul AIS din Limassol în aceeași zi pentru investigații mai ample. Polițiștii l-au contactat pe M.A. pentru a-i solicita să vină s-o caute pe tânără. Acesta păru foarte indignat de faptul că poliția refuză s-o țină în detenție și a refuzat să vină după ea. Polițiștii l-au informat că li s-a ordonat s-o lase să plece în caz că angajatorul său n-a venit după dânsa. M.A. s-a enervat și a cerut să vorbească cu superiorul lor. Polițiștii i-au dat numărul de telefon al acestuia. Superiorul i-a informat că M.A. va veni după dra Rantseva. Într-o declarație ulterioară, cei doi polițiști au declarat că tânăra nu părea a fi beată. Polițistul de gardă a indicat următoarele:

„Dra Rantseva a rămas cu noi (...) Se machia și nu părea a fi beată (...) În jurul orei 5 și 20 (...) am fost informat că [M.A.] a venit după ea (...)”

21.  Din declarațiile lui M.A. rezultă că, atunci când a luat-o pe dra Rantseva de la comisariat, el a luat de asemenea pașaportul său și alte documente pe care le-a prezentat polițiștilor când a venit. El a dus-o după aceasta pe dra Rantseva la domiciliul lui M.P., un angajat al cabaretului său. Acesta locuia cu soția sa, D.P., într-un apartament cu mai multe nivele, intrarea în care se afla la etajul cinci al unui imobil. Bărbații a lăsat-o pe dra Rantseva într-o cameră de la ultimul etaj. În declarațiile sale, M.A. a indicat următoarele:

„ Ea părea beată și nu părea să fi avut intenția de a face orice a fi. Eu nu am făcut nimic pentru a o împiedica să părăsească camera apartamentului în care am dus-o.”

22. După cum a explicat M.A., M.P. și soția sa au mers la culcare în camera lor situată la ultimul etaj, iar el a rămas în sufrageria apartamentului, unde a adormit; apartamentul era amenajat în așa mod încât pentru a ieși, trebuia să treci neapărat prin sufragerie.

23.  M.P. a declarat că şi-a părăsit locul de muncă din cabaretul „Zygos” din Limassol în jurul oeri 3 și 30 și s-a îndreptat spre discoteca „Titanic” pentru a bea ceva. La sosirea sa la discotecă, el fost informat că tânăra rusoaică pe care el și angajatorii săi o căutau se afla acolo. M.A. a ajuns imediat acolo, însoțit de unul din agenții de pază ai cabaretului și a cerut angajaților discotecii „Titanic” să aducă tânăra la intrare. M.A., dra Rantseva și agentul de pază a urcat în automobilul lui M.A. și a plecat. În jurul orei 4 și 30, M.P. a ajuns acasă și s-a culcat. În jurul orei 6, soția sa l-a trezit și i-a spus că M.A. a venit cu dra Rantseva și că vor rămâne acolo până la deschiderea serviciului de imigrare. Apoi el a adormit.

24. Din prima declarație depusă de D.P. rezultă că M.A. a dus-o pe dra Rantseva la apartament în jurul orei 5 și 45. D.P. le-a făcut cafea în timp ce M.A. discuta cu soțul său în sufragerie. M.A. a cerut de la D.P. o cameră pentru dra Rantseva pentru ca aceasta să se odihnească. Dra Rantseva părea beată și nu a vrut nici să bea, nici să mănânce. D.P. și soțul său a mers la culcare în jurul orei 6, în timp ce A.M. a rămas în salon. După această declarație. D.P. a modificat versiunea sa și a spus că soțul său dormea atunci când M.A. a venit cu dra. Rantseva și că ei i-a fost frică să spună că era ea cea care a deschis ușa și care a servit cafea cu M.A.

25.  În jurul orei 6 și 30 la 28 martie 2001, dra Rantseva a fost găsită moartă în strada în care dădea apartamentul, cu poșeta pe umăr. Poliția a găsit o cuvertură de pat înfășurată în jurul parapetului unui balcon mic la care se ajungea prin camera în care a fost lăsată tânăra la ultimul etaj al apartamentului și care se afla sub un balcon mai mare la al cincilea etaj.

26.  M.A. a declarat că s-a trezit la ora 7 pentru a o duce pe dra Rantseva la Serviciul de imigraţie. El i-a chemat pe D.P. și M.P., iar D.P. i-a spus că erau polițiști în stradă. Ei s-au dus în cameră însă n-au găsit-o pe dra Rantseva. Apoi, privind peste balcon, ei au văzut un corp în stradă. M.A. a înțeles imediat că era corpul drei Rantseva.

27. D.P. a declarat că a fost trezit de M.A. care bătea la ușă pentru a-i spune că dra Rantseva nu era în camera sa și că trebuie s-o caute. Ea a căutat-o peste tot, apoi a remarcat că ușa de la balcon era deschisă. Ea s-a dus apoi la balcon, a găsit cuvertura de pat și a înțeles ce a făcut dra Rantseva. De la alt balcon ea a văzut un corp zăcând în stradă, acoperit cu un cearșaf alb și înconjurat de polițiști.

28.M.P. declară că a fost trezit de un zgomot în jurul orei 7 și că a văzut soția sa în stare de șoc. Aceasta i-a spus că dra Rantseva a căzut de la balcon. El s-a dus la sufragerie unde se aflau M.A. și polițiștii.

29. În declarația sa din 28 martie 2001, martorul G.A. declară că la 28 martie 2001, în jurul orei 6 și 30, el fuma la balconul său, situat la primul etaj al imobilului în care locuiesc M.P. și D.P., în timp ce s-au întâmplat următoarele :

„Am văzut ceva semenător cu o umbră carea a cazut de sus chiar în fața mea. Imediat după aceasta, am auzit un zgomot ca și cum ceva se rupea (...), i-am spus soției mele să sune la poliție (...), nu am auzit nimic înainte de căzătură și nu am auzit voci după aceasta. Fata nu a strigat în timpul căzăturii. Ea a căzut ca și cum a fost inconștientă (...). Chiar dacă a avut loc o ceartă (în apartamentul de la etajul cinci) eu nu aș fi putut auzi nimic.”

C. Ancheta în Cipru

30. Guvernul cipriot a informat Curtea că dosarul de anchetă original a fost distrus conform legislației cipriote, conform căreia, toate fișierele sunt supuse distrugerii la expirarea termenului de cinci ani în cauzele în care s-a conchis că decesul nu a fost cauzat printr-o acțiune sancționabilă penal. Guvernul a expediat un duplicat al dosarului care conținea toate documentele relevante, cu excepția notelor informative.

31. Dosarul conține un raport al agentului responsabil de anchetă, care expune faptele cauzei așa cum au fost stabilite în baza probelor găsite la fața locului și a analizelor criminalistice și care indică 17 martori: M.A., M.P., D.P., G.A., cei doi polițiști de gardă din comisariatul din Limassol, agentul serviciului de pașapoarte, opt polițiști care s-au deplasat la fața locului după căderea drei Rantseva, precum și expertul medico-legal și tehnicianul din laboratorul care au prelevând sânge și urină.

32. Conform raportului, câteva minute după ce a primit apel de la soția lui G.A., la puțin timp după ora 6 și 30 de minute, poliția a sosit la fața locului. Ei au sigilat locul cu pricina la ora 6 și 40 de minute și au început să cerceteze cauza căderii drei Rantseva. Ei au făcut poze la fața locului și anume ale camerei în care a fost lăsată dra Rantseva și ale balcoanelor. Expertul medico-legist a ajuns la ora 9 și 30 de minute şi a constatat decesul. Prima examinare criminalistică s-a efectuat pe loc.

33. În aceeași zi, poliția i-a interogat pe M.A., M.P. și D.P., precum și pe G.A. De asemenea, au fost interogați cei doi polițiști care au văzut-o pe dra Rantseva la comisariatul din Limassol cu puțin timp înaintea decesului tinerei și agentul de la serviciul de pașapoarte (extrasele relevante și rezumatele declarațiilor acestora sunt expuse mai sus în paragrafele 17-29). Dosarul de anchetă conține declarațiile a 6 din 8 polițiști prezenți la locul căzăturii drei Rantseva, printre care și cea a polițistului responsabil de anchetă. Dosarul nu conține nici o depoziție a altor angajați ai cabaretului unde fusese angajată dra Rantseva, nici a tinerelor cu care aceasta a locuit pentru scurt timp în apartament.

34. După ce a dat declarațiile din 28 martie 2001, M.A. a remis poliției pașaportul drei Rantseva și alte documente. După ce a semnat declarația, el a precizat că dra Rantseva a luat cu sine pașaportul și documentele când a părăsit apartamentul la 19 martie 2001.

35.  La 29 martie 2001 a fost efectuată o autopsie la cererea autorităților cipriote. Aceasta a constatat mai multe leziuni pe corp și pe organele interne ale victimei. Aceste leziuni au fost atribuite căzăturii, care a fost considerată ca fiind cauza decesului. Nu se cunoaște dacă reclamantul a fost informat despre rezultatele autopsiei. El a declarat că nu a primit copia raportului de autopsie și nu se știe dacă el a fost informat despre concluziile acestui raport, care au fost pe scurt rezumate în concluziile instrucțiunii ulterioare.

36.  La 5 august 2001, reclamantul a mers la comisariat cu avocatul său și a vorbit cu polițistul care i-a primit pe dra Rantseva și pe M.A. la 28 martie 2001. El a solicitat să participe la anchetă. Conform unei declarații ulterioare a polițistului din data de 8 iulie 2002, polițiștii l-au asigurat atunci pe reclamant că avocatul acestuia va fi informat despre data audierii care va avea loc la judecătoria din Limassol.

37.  La 10 octombrie 2001, reclamantul a adresat judecătoriei din Limassol, cu o copie pentru Procuratura Generală a Republicii Cipru și pentru serviciile consulare ale Ambasadei Rusiei în Republica Cipru, o cerere, în care, referindu-se la o cerere de asistență judiciară din 8 octombrie 2001 a Procuraturii regiunii Celiabinsk (paragraful 48 de mai jos), el a solicitat să-și exercite dreptul de a lua cunoștință cu materialele dosarului înaintea ședinței în faţa judecătorului de instrucție, de a fi prezent la ședință și de a fi informat în timp util despre data la care ședința va avea loc. El şi-a mai exprimat intenţia de a prezenta instanței, la momentul cuvenit, probe suplimentare.

38.  Ședința în faţa judecătorului de instrucție a fost stabilită pentru data de 30 octombrie 2001 și, după declarațiile polițistului din 8 iulie 2002 (paragraful 36 mai sus), avocatul reclamantului a fost informat fără întârziere. Totuși, nici el, nici reclamantul nu s-au prezentat la judecătorie. Ședința a fost amânată pentru data de 11 decembrie 2001, instanța dispunând ca Ambasada Rusiei să fie informată despre aceasta pentru a putea aduce la cunoștință reclamantului.

39. Într-o copie din 20 octombrie 2001, expediată la 31 octombrie 2001 judecătoriei din Limassol cu câte o copie pentru Procuratura Generală a Republicii Cipru și pentru serviciile consulare ale Ambasadei Rusiei în Republica Cipru, reclamantul a cerut ca informațiile referitoare la data ședinței în faţa judecătorului de instrucție să fie expediate la noul său loc de reședință.

40.  La 11 decembrie 2001, el nu s-a prezentat la judecătorie și ședința a fost amânată pentru data de 27 decembrie 2001.

41.  La 27 decembrie 2001, ședința s-a petrecut la judecătoria din Limassol în lipsa reclamantului. În părțile sale relevante, sentința instanței, adoptată în aceeași zi, are următorul conținut:

„În jurul orei 6 și 30 de minute, la [28 martie 2001], în circumstanțe neclare, victima, încercând să scape din apartamentul menționat, s-a aruncat în gol și s-a omorât în căzătura sa (...).

Verdictul meu este că dra Oxana Rantseva a decedat la 28 martie 2001 în circumstanțe aparent accidentale, în timp ce aceasta încerca să scape din apartamentul în care era găzduită (εφιλοξενείτο).

Nu mi-a fost prezentată nici o probă din care să rezulte că pentru acest deces ar putea fi angajată răspunderea penală a unei terțe persoane”.

D. Procedura ulterioară în Cipru și în Rusia

42. Corpul drei Rantseva a fost transportat în Rusia la 8 aprilie 2001.

43. La 9 aprilie 2001, reclamantul a solicitat serviciului de examinări medicale din Celiabinsk să efectueze autopsia corpului. El a cerut, de asemenea, serviciului federal de securitate și Procuraturii Generale a Federației Ruse să investigheze decesul victimei în Cipru. La 10 mai 2001, serviciul din Celiabinsk a emis un raport de autopsie.

44. Raportul conținea următoarele constatări :

„Traumatismul se datorează căzăturii de la mare înălțime cum ar fi o înălţime de mai multe etaje. Victima prezintă multiple traumatisme corporale, printre care un traumatism cranian deschis cu fractură multi-fragmentară a oaselor craniului și ale feței, fisuri multiple ale membranei cerebrale la nivelul cutiei craniene și la baza craniului în cavitatea frontală, hematoame subdurale, hematoame intracraniene, contuzii multiple, contuzii și excoriații extinse pe piele, deformarea vizibilă a capului în față și în spate, traumatism închis al toracelui cu leziuni ale organelor toracice (...), contuzia dorsală pulmonar, fractura coloanei vertebrale la nivelul vertebrelor toracice cu revărsare completă a măduvei spinării și deplasarea verticală și orizontală (...)

Intoxicare alcoolică medie : prezența alcoolului etilic în sânge (1,8%) și în urină (-2,5%).”

45. Concluziile raportului au fost următoarele :

„Culoarea și aspectul contuziilor, fisurilor și leziunilor, precum și ale hematoamelor asociate deformărilor morfologice de același tip în țesuturile afectate indică fără nici un dubiu că traumatismele au fost cauzate când victima era încă vie, puțin timp înainte de deces, într-un interval scurt de timp.

Examinarea medico-legală a corpului drei Rantseva nu a constatat nici o leziune ce ar rezultă din acțiuni de violență externe legate de utilizarea diverselor arme de foc sau arme sau obiecte contondente sau cu efect de reactivi fizici sau chimici sau de alți factori naturali. Examinarea chimică a sângelui și a urinei și a organelor interne nu a stabilit prezența vre-unui stupefiant sau substanță puternică sau toxică. Aceste elemente permit excluderea posibilității ca decesul drei Rantseva să fie cauzat de arme de foc, obiecte metalice, factori fizici, chimici sau naturali, otrăvire sau afecțiunea unui organ sau sistem de organe. (...)

Reieșind din localizarea leziunilor, a particularităților lor morfologice și a unor diferențe constatate în cadrul analizei morfologice și histologice, precum și din reacția țesuturilor afectate, noi considerăm că, în speță, corpul prezintă traumatisme datorate unei căzături de la înălțime mare în două etape pe planurile diferitor nivele în care primul contact al corpului a avut loc cu spatele, cu un posibil ricoșeu și un contact ulterior cu partea din faţă a corpului, în mod special cu fața, cu deformarea clară a capului în direcția față-spate datorită comprimării violente provocate de impact (...)

Analiza chimică a dezvăluit prezența alcoolului etilic în sânge și urină, în cantități de 1,8 et 2,5 % respectiv, ceea ce în timpul vieții victimei ar corespunde probabil unei intoxicări alcoolice de grad mediu, ale cărui trăsături clinice sunt o instabilitate emoțională considerabilă și tulburări de caracter și de orientare în timp și în spațiu.”

46. La 9 august 2001, Ambasadele Rusiei și a Ciprului au solicitat comisarului principal al comisariatului din Limassol comunicarea unei copii de pe dosarul de anchetă referitor la decesul drei Rantseva.

47. La 13 septembrie 2001, reclamantul a solicitat procurorului regiunii Celiabinsk ca acesta să ceară pentru el de la Ministerul de interne cipriot asistență juridică gratuită, precum și scutirea de la plata taxei judiciare pentru ancheta suplimentară în privința decesului fiicei sale pe teritoriul Ciprului.

48. Printr-o scrisoare din 11 decembrie 2001, procurorul general adjunct al Federației Ruse a informat ministrul Justiției Republicii Cipru că procuratura regiunii Celiabinsk a întreprins investigații în privința decesului drei Rantseva, și anume, o examinare medico-legală. El i-a mai comunicat de asemenea o cerere de asistență judiciară datată cu 8 octombrie 2001 și întocmită în temeiul Convenției europene de asistență judiciară în materie penală (« Convenția de asistență judiciară», paragrafele 175-178 de mai jos) și al Tratatului din 1984 de asistență judiciară în materie civilă și penală încheiat între URSS și Republica Cipru („Tratatul de asistență judiciară”, paragraful 179 – 185 mai jos) pentru stabilirea tuturor circumstanțelor decesului drei Rantseva și să defere persoanele vinovate justiției cipriote. Concluziile autorităților ruse în privința faptelor erau anexate la cerere, însă nu se știe în ce mod autoritățile le-au primit, și nici dacă au dus o anchetă independentă, iar dacă da, de care.

49. Aceste concluzii au fost următoarele:

„Polițiștii au refuzat să o aresteze pe dra Rantseva, deoarece aceasta avea dreptul să rămână pe teritoriu cipriot fără să muncească timp de 14 zile, adică până la 2 aprilie 2001. Domnul [M.A.] le-a cerut atunci să o țină în celula de dezalcoolizare până dimineața, însă ei au refuzat, remarcând că ea părea a fi trează, că se comporta adecvat, că era calmă și că era pe cale să se machieze. La ora 5 și 30 de minute la 28 martie 2001, M.A., însoțit de o persoană, a dus-o pe dra Rantseva de la postul de poliție până la apartamentul lui [D.P.] (...) unde [ei] au luat masa, apoi, la ora 6 și 30 de minute, el a închis-o într-o cameră de la etajul 7 al imobilului.”

50. Cererea cita concluzia experților serviciului medico-legal din Celiabinsk conform căreia, căzătura victimei a avut loc în două etape, tânăra căzând întâi pe spate, apoi pe față. S-a precizat că această concluzie era contradictorie acelor analize criminalistice cipriote, conform cărora decesul se datora unei căzături cu fața la pământ. Era formulată ipoteza următoare:

„Se poate presupune că la momentul căderii, victima a avut un strigăt de teroare. Or, probele anchetei indică contrariul, întrucât un locuitor al etajului 2, balconul căruia se afla în dreptul balcoanelor apartamentului în cauză, a declarat că a văzut căzând pe asfalt un corp silențios (...) ”

51. Concluzia era următoarea :

„Reieșind din raportul întocmit de către anchetator la dl. Rantsev, concluzia anchetei este că decesul drei Rantseva a avut loc în circumstanțe neclare și neelucidate, care impun investigații suplimentare.”

52. Procurorul regiunii Celiabinsk cerea deci, în temeiul Tratatului de asistență judiciară, în primul rând, ca să fie efectuată o anchetă suplimentară în privința circumstanțelor decesului drei Rantseva pentru a determina cauza decesului și de a elimina contradicțiile din materialele dosarului, în al doilea rând, ca persoanele care dețin informații referitoare la circumstanțele decesului să fie identificate și interogate, în al treilea rând, ca comportamentul diferitor părți să fie examinat din perspectiva atragerii la răspundere pentru omor, răpire și/sau privare ilegală de libertate, în special în privința lui M.A., în al patrulea rând, ca reclamantul să fie informat despre materialele anchetei și ca autorităților ruse să le fie comunicată o copie a deciziilor definitive care vor fi adoptate de către instanțele de judecată în privința decesului drei Rantseva, și, în fine, ca să fie acordată reclamantului asistență juridică gratuită și scutirea de la plata taxelor judiciare.

53. La 27 decembrie 2001, Federația Rusă a adresat Ministerului Justiției cipriot o scrisoare, în care cerea, din numele reclamantului, ca să fie intentate urmăriri penale în privința decesului drei Rantseva și ca reclamantul să fie atras în proces în calitate de victimă și să beneficieze de asistență juridică gratuită.

54. La 16 aprilie 2002, Ambasada Rusiei în Cipru a transmis Ministerului de Justiție și al Ordinii publice cipriot cererile de asistență referitoare la decesul drei Rantseva întocmite de către Procuratura Generală a Federației Ruse în temeiul Tratatului de asistență judiciară la 11 și 27 decembrie 2001.

55. La 25 aprilie 2002, Procuratura Generală a Federației Ruse adresă o cerere repetată privind intentarea urmăririi penale în privința decesului drei Rantseva transmise din nou cererea reclamantului privind atragerea sa în proces în calitate de victimă pentru a putea prezenta probe suplimentare, precum și cererea acestuia privind asistența judiciară. El ceru Guvernului cipriot ca să fie informat de orice decizie ce ar putea fi luată în această privință.

56.  La 25 noiembrie 2002, reclamantul a solicitat autorităților ruse ca să fie recunoscut în calitate de victimă în procedura referitoare la decesul fiicei sale și a înaintat din nou o cerere privind acordarea asistenței juridice, pe care Procuratura Generală a Federației Ruse a transmis-o Ministerului Justiției cipriot.

57.  Într-o scrisoare din 27 decembrie 2002 adresată Ministerului Justiției cipriot, procurorul general adjunct al Federației Ruse, referindu-se la cererea detaliată formulată de reclamant în privința intentării unui proces penal referitor la decesul fiicei sale și acordarea asistenței judiciare în Cipru, anterior transmise autorităților cipriote în temeiul Tratatului și a Convenției de asistență judiciară, a notat că nu a fost primită nici o informație și solicită răspuns de la autoritățile cipriote.

58.  La 13 ianuarie 2003, Ambasada Rusiei a adresat Ministerului Afacerilor externe cipriot o scrisoare solicitând acordarea unui răspuns în cel mai scurt termen la cererea de acordare a asistenței judiciare în privința decesului drei Rantseva.

59. Prin scrisori din 17 și 31 ianuarie 2003, Procuratura Generală a Federației Ruse a reiterat cererile sale de asistență judiciară, notând că autoritățile cipriote nu au acordat nici un răspuns.

60. Printr-o scrisoare din 4 martie 2003 la care a anexat o scrisoare a șefului poliției, precum și un raport al poliției din 8 iulie 2002 întocmit cu ocazia vizitei reclamantului la comisariatul de poliție din Limassol în august 2001, Ministerul Justiției cipriot a informat procurorul general al Federației Ruse că poliția cipriotă a dat curs cererii sale.

61. La 19 mai 2003, Ambasada Rusiei a adresat Ministerului Afacerilor externe cipriot o scrisoare solicitând acordarea unui răspuns în cel mai scurt termen la cererea de acordare a asistenței judiciare în privința decesului drei Rantseva.

62. La 5 iunie 2003, Procuratura Generală a Federației Ruse a prezentat o nouă cerere în temeiul Tratatului de asistență judiciară. Ea cerea autorităților cipriote să efectueze o anchetă suplimentară în privința circumstanțelor morții drei Rantseva, estimând decizia din 27 decembrie 2001 ca fiind nesatisfăcătoare. Aceasta remarca, în mod special, că în pofida incertitudinilor cu privire la circumstanțele decesului și faptului că a fost recunoscut că la momentul căderii victima încerca să scape din apartament unde era deținută, această decizie clarifica contradicțiile dintre declarațiile martorilor și nu menționa toate concluziile autopsiei realizate la cererea autorităților cipriote.

63. La 8 iulie 2003, Ambasada Rusiei a adresat Ministerului Afacerilor externe cipriot o scrisoare cerând acordarea unui răspuns în regim de urgență la cererile precedente.

64. La 4 decembrie 2003, Comisarul drepturilor omului din Federația Rusă a transmis Mediatorului Republicii Cipru o plângere a reclamantului referitoare la lipsa răspunsului autorităților cipriote.

65. La 17 decembrie 2003, în răspuns la cererea autorităţilor ruse (paragraful 52 mai sus), Ministerul Justiţiei cipriot a transmis Procurorului general al Federaţiei Ruse un raport al poliţiei cipriote din 17 noiembrie 2003. Acest raport, întocmit de către unul din poliţiştii care au asistat la scena din 28 martie 2001, aducea răspunsuri scurte la întrebările adresate de către autorităţile ruse. El afirma că martorii fuseseră audiaţi şi că au fost colectare mărturiile acestora, subliniind că toate elementele de probă au fost luate în considerare în cadrul anchetei. El a indicat următoarele:

„Pe la ora 6 şi 30 de minute la 28 martie 2001, victima ieşi la balconul camerei sale trecând prin uşa balconului şi începu să coboare la balconul etajului de mai jos cu ajutorul unei cuverturi pe care o agăţă de parapet. Ea purta poşeta pe umăr. Ea se agăţă de parapetul de aluminiu al balconului pentru a coborî pe balconul de la etajul de mai joi şi a fugi. În circumstanţe neclare, ea căzu atunci în stradă. Căzătura a fost letală.”

66. Conform raportului, nu se ştia motivul din care dra Rantseva a părăsit apartamentul la 19 martie 2001, însă ancheta a ajuns la următoarea concluzie :

„ (...) victima nu dorea să fie expulzată din Cipru, angajatorul său stând la intrarea apartamentului în care ea era găzduită, aceasta a decis să rişte să iasă prin balcon, în consecinţă căzând şi decedând pe loc. ”

67. Raportul mai indica faptul că criticile formulate în privinţa autopsiei efectuate în Cipru şi divergenţele invocate între examinările criminalistice ale autorităţilor cipriote şi cele ale autorităţilor ruse au fost transmise medicului legist din Cipru care făcuse autopsia şi că acesta a răspuns că concluziile sale erau suficiente şi nu erau necesare completări. În fine, raportul reitera că ancheta a conchis că nimic nu indica la faptul că ar putea fi angajată răspunderea penale a unei persoane terţe pentru decesul drei Rantseva.

68. Printr-o scrisoare din 17 august 2005, Ambasadorul Rusiei în Cipru a solicitat informaţii suplimentare cu privire la şedinţa de judecată aparent stabilită pentru data de 14 octombrie 2005 şi a înaintat din nou cererea privind acordarea asistenţei judiciare reclamantului. Ministerul Justiţiei cipriot a răspuns prin fax la 21 septembrie 2005 că judecătoria din Limassol nu a putut să găsească nici o menţiune cu privire la stabilirea vreunei şedinţe de judecată pentru data de 14 octombrie 2005 şi a cerut autorităţilor ruse precizări în acest sens.

69.  La 28 octombrie 2005, reclamantul a solicitat autorităţilor ruse audierea a două tinere rusoaice revenite în Rusia care fuseseră colegele drei Rantseva la cabaretul din Limassol şi care ar fi putut atesta, după cum susţinea el, că acolo putea fi vorba de exploatare sexuală. El a reiterat cererea la 11 noiembrie 2005. Autorităţile ruse au răspuns că ele nu puteau efectua aceste audieri decât la cererea autorităţilor cipriote.

70. Printr-o scrisoare din 22 decembrie 2005, Procuratura Generală a Federaţiei Ruse a solicitat Ministerului Justiţie cipriot să-i comunice ultima informaţie disponibilă în ancheta reluată în privinţa decesului drei Rantseva şi să-i indice care era procedura de contestare a deciziilor judiciare cipriote. Indicând că, conform informaţiilor de care dispuneau autorităţile ruse, şedinţa stabilită pentru data de 14 octombrie 2005 a fost amânată din lipsa declaraţiilor cetăţencelor ruse care au fost colegele drei Rantseva, Procuratura şi-a asumat angajamentul să acorde Ciprului toată susţinerea necesară pentru colectarea noilor elemente de probă.

71. După cum susţine reclamantul, procurorul general al Republicii Cipru i-a confirmat avocatului său în luna ianuarie 2006 că era dispus să ordone redeschiderea anchetei în cazul în care va primi probe noi care vor da indicii asupra unei activităţi criminale.

72.  La 26 ianuarie 2006, Ambasada Rusiei a solicitat Ministerului Justiţiei cipriot să-i ofere precizări în privinţa şedinţei amânate din 14 octombrie 2005. Ministerul Justiţie a răspuns prin fax la 30 ianuarie 2006 că nu sunt date despre o astfel de şedinţă nici la judecătoria din Limassol, nici la Curtea Supremă din Cipru şi a solicitat precizări în privinţa acestei şedinţe.

73.  La 11 aprilie 2006, Procuratura Generală a Federaţiei Ruse a solicitat Ministerului Justiţiei cipriot oferirea unor precizări cu privire la şedinţa amânată şi şi-a reiterat cererea referitoare la procedura de apel în Cipru.

74. Printr-o scrisoare din 14 aprilie 2006, Procurorul general al Republicii Cipru a informat autorităţile ruse că nu vedea nici un motiv pentru a solicita colectarea mărturiilor celor două cetăţence ruse indicate de reclamant. După el, dacă aceste persoane se aflau în Republica Cipru, mărturiile lor puteau fi colectate de la poliţia cipriotă, iar dacă ele se aflau în Rusia, autorităţile ruse nu aveau nevoie de consimțământul autorităţilor cipriote pentru a le audia.

75.  La 26 aprilie 2006, Ministerul Justiţiei cipriot a solicitat din nou Procuraturii Generale a Federaţiei Ruse precizări cu privire la şedinţa pretins amânată.

76. La 17 iunie 2006, Procuratura Generală a Federaţiei Ruse a adresat Procurorului general al Republicii Cipru o scrisoare prin care îi amintea despre cererile rămase fără răspuns care au fost adresate anterior cu scopul completării anchetei cu privire la decesul drei Rantseva şi comunicării informaţiilor cu privire la mersul procedurii judiciare.

77. La 22 iunie și la 15 august 2006, reclamantul a solicitat din nou autorităților ruse să audieze cele două tinere rusoaice.

78. La 17 octombrie 2006, Ministerul Justiției cipriot confirmă Procuraturii Generale a Federației Ruse că ancheta privind decesul drei Rantseva a fost încetată la 27 decembrie 2001 și că a fost stabilită moartea accidentală. În scrisoare era indicat după cum urmează:

„Decizia nu a fost contestată, nici o probă nouă nu a fost anexată la dosar”.

79. La 25 și 27 octombrie 2006, la 3 octombrie 2007 și la 6 noiembrie 2007, reclamantul a solicitat din nou autorităților ruse audierea celor două tinere rusoaice.

II. RAPOARTELE CU PRIVIRE LA SITUAȚIA „ARTISTELOR” ÎN CIPRU

A.Raportul întocmit ex officio de către Ombudsmanul cipriot cu privire la regimul de intrare și munca femeilor străine în calitate de artiste în locurile de divertisment în Cipru (24 noiembrie 2003)

80. În noiembrie 2003, Ombudsmanul cipriot a publicat un raport despre „artiste” în Cipru. În introducere, el explică în felul următor întocmirea acestui raport:

„Date fiind circumstanțele în care [Oxana] Rantseva și-a pierdut viața și luând în considerare alte cauze similare care au fost făcute publice, cauze de violență sau rele tratamente în privința femeilor străine venite în Cipru pentru a lucra în calitate de „artiste”, am decis să efectuez o investigație ex officio (...)”

81. Referitor la circumstanțele particulare ale cauzei drei Rantseva, el notează următoarele :

„După ce a executat procedurile legale de imigrare, ea începu să lucreze la 16 martie 2001. Trei zile mai târziu, ea părăsi cabaretul și locul în care locuia pentru motive care nu au fost niciodată elucidate. Angajatorul notifică despre aceasta Serviciul pentru Străini și Imigrare din Limassol. Totuși, din motive necunoscute, numele lui [Oxana] Rantseva nu a apărut în lista persoanelor căutate de poliție”

82. Ombudsmanul mai menționează următoarele:

„Motivul din care poliția a predat-o pe [Oxana] Rantseva angajatorului său în loc s-o elibereze, dat fiind faptul că ea nu făcea obiectul unei ordonanțe de arest sau ordonanțe de expulzare, rămâne de asemenea necunoscut.”

83. În raportul său, Ombudsmanul analizează istoricul muncii femeilor tinere în calitate de artiste, remarcând că cuvântul „artistă” a devenit în Cipru sinonim cu „prostituată”. El explică că începând cu mijlocul anilor 70, mii de femei tinere au intrat legal în Cipru pentru a lucra în calitate de artiste, însă, de fapt, au fost angajate în calitate de prostituate în numeroase cabareturi din țară. Ombudsmanul mai adaugă că începând cu anii 80, autoritățile au depus eforturi pentru a implementa un regim mai strict pentru a garanta un control eficace al imigrării și pentru a limita „fenomenul cunoscut și recunoscut de la sosirea femeilor străine pentru a lucra în Cipru în calitate de artiste” însă mai multe din măsurile elaborate nu au fost întreprinse din cauza opunerii de rezistență de către conducătorii cabareturilor și agenților artistici.

84. Conform aceluiași raport, dezvoltarea prostituției în Cipru este alimentată din anii 90 de femeile venite, în special, din fostele state ale Uniunii Sovietice. În acest sens  :

„În aceeași perioadă, a fost remarcată un anumit progres în punerea în aplicare a acestor măsuri și a politicii adoptate. Totuși, nu a avut loc nici o ameliorare în ceea ce privește exploatarea sexuală, traficul de femei, care au fost supuse unui regim de sclavie modernă.”

85. În ceea ce privește condițiile de viață și de muncă ale artistelor, raportul indică următoarele :

„Majoritatea femeilor care vin în țară pentru a munci în calitate de artiste vin din familii sărace din țările post-socialiste. În marea majoritate, ele sunt cu studii (...) Puține femei sunt veritabile artiste. De cele mai dese ori, aceste femei știu că vor fi forțate să se prostitueze. Totodată, ele nu știu în ce condiții o vor face. În unele cazuri, ele cred că ajungând în Grecia, vor lucra în calitate de chelnerițe sau dansatoare și vor trebui pur și simplu să incite clienții să comande băuturi. Ele sunt, într-un final, constrânse cu forța fizică și psihică să facă lucrul pentru care ele de fapt au fost angajate (...)

Femeile străine care nu cedează acestei presiuni sunt forțate de către angajatorii lor să se prezinte la Serviciul pentru Străini și Imigrare să declare, invocând motive false, că doresc să rezilieze contractul și să părăsească Ciprul (...) Angajatorii pot astfel să le înlocuiască rapid cu alte artiste (...)

De la sosirea lor în Republica Cipru și până la plecare, artistele străine sunt sub supravegherea și paza continuă a angajatorilor lor. După ce termină lucrul, ele nu pot pleca unde le trece prin cap. Au fost chiar și plângeri din care reiese că unele au fost încuiate în locuința lor. Mai mult decât atât, pașapoartele lor și alte documente personale rămân în posesia stăpânilor lor sau a agenților artistici. Acelea care refuză să se supună sunt pedepsite cu aplicarea violenței sau cu impunerea taxelor, de obicei reținute din consumații sau rapoarte sexuale contra plată. Bineînțeles, aceste sume figurează în contractele pe care acestea le semnează.

(...)

Artistele sunt de obicei cazate în hoteluri neclasificate sau cu o stea sau în apartamente sau anexe situate lângă cabareturi sau chiar la etajele superioare ale acelorași imobile. Aceste locuri aparțin agenților artistici sau proprietarilor cabareturilor, și sunt în permanență supravegheate. Tinerele sunt cazate acolo câte trei sau patru în cameră. Conform rapoartelor poliției, un număr mare din aceste imobile nu asigură condiții de viață și igienă corespunzătoare.

(...) În fine, este necesar de știut că din moment ce sosesc în Cipru, artistele străine sunt foarte îndatorate, de exemplu pentru cheltuieli de călătorie, comisioane deduse de agentul artistic care le-a adus sau care le-a găsit în țara lor, etc. Ele sunt deci constrânse să lucreze în condiții foarte rele pentru ca cel puțin să-și întoarcă datoriile. ” (trimiteri omise)

86. În privința recrutării tinerelor în țara lor de origine, în raport se indică următoarele  :

„Urmărirea femeilor tinere care vor fi trimise să lucreze în Cipru este efectuată de obicei de către agenții artistici locali, în colaborare cu omologii lor din diferite țări, cu care au acorduri. După ce au lucrat în Cipru timp de șase luni cel mult, un număr mare de artiste sunt trimise în Liban, Siria, Grecia sau Germania.” (trimiteri omise)

87. Ombudsmanul mai remarcă că poliția a primit plângeri de la victimele traficului  :

„După cum rezultă din explicațiile poliției, numărul mic de plângeri înregistrate se datorează temerii artistelor că provocate de amenințările cu moartea de la proxenetul lor.”

88. Ombudsmanul mai menționează printre altele că măsurile de protecție a victimelor care se plâng nu sunt suficiente: chiar dacă ele au dreptul să lucreze în altă parte, ele trebuie să activeze în același domeniu. Astfel, foștilor angajatori le este ușor să le găsească.

89. Ombudsmanul concluzionă:

„Fenomenul traficului de persoane s-a dezvoltat considerabil în toată lumea. Constituie trafic nu doar exploatarea sexuală a altuia, ci și exploatarea prin muncă a altuia în condiții de sclavie [sau] de servitute (...)

Din raport reiese că pe parcursul a ultimilor douăzeci de ani, Cipru a devenit nu doar țară de destinație, ci și țară de tranzit unde femeile sunt în mod sistematic aruncate pe piața prostituției. Această situație se datorează în mare măsură toleranței autorităților imigraționiste care sunt totalmente la curent cu ceea ce se petrece în realitate.

Datorită politicii aplicate în materie de intrare pe teritoriu și permis de muncă în locuri de divertisment și de spectacol, mii de femei străine, fără nici o altă soluție, au intrat legal în țară pentru a lucra ilegal în calitate de « artiste ». Prin diferite mijloace de presiune și constrângere, angajatorii lor le forțează, pe majoritatea, să se prostitueze în condiții dure care aduc atingere drepturilor fundamentale, și anume, libertății individuale și demnității umane. ” (trimiteri omise)

90. Ombudsmanul face referire la cadrul legislativ de luptă contra traficului și exploatării sexuale, însă observă că nici o măsură nu a fost pusă în practică pentru aplicarea politicilor adoptate  :

„ (...) Deseori, diferitele departamente și servicii care se ocupă de această problemă, nu o cunosc suficient și nu au fost pregătiți corect, sau ignoră obligațiile impuse de lege (...) ”

B.Extrase din raportul din 12 februarie 2004 întocmit de către Comisarul pentru drepturile omului al Consiliul Europei în cadrul vizitei sale în Cipru în iunie 2003

91. Comisarul pentru drepturile omului al Consiliul Europei s-a deplasat în Cipru în luna iunie 2003. În raportul său din 12 februarie 2004 întocmit în privinţa acestei vizite, el menţionează problemele traficului de femei în Cipru. În raport se indică anume următoarele:

„29. Nu este greu de înţeles cum Ciprul, cu dezvoltarea sa economică şi turistică remarcabilă a putut să devină o ţintă importantă a traficului de fiinţe umane din regiunea est-mediteraneană. Absenţa unei politici imigraţioniste şi lacunele legislative în materie nu au făcut decât să faciliteze fenomenul. ”

92. Referitor la cadrul juridic în vigoare în Cipru (paragrafele 127 - 131 de mai jos), el formulează observaţiile următoare:

„30. Autorităţile au reacţionat pe plan normativ. Legea din 2000 (Legea 3(I) din 2000) a stabilit un cadru adecvat pentru reprimarea traficului de fiinţe umane şi a exploatării sexuale a copiilor. Conform acestei legi, orice acțiune care poate fi calificată ca fiind trafic de ființe umane potrivit Convenției privind lupta împotriva traficului de ființe umane și exploatarea sexuală, precum și alte acte similare specificate în lege, constituie infracțiune sancționabilă cu privațiune de libertate de 10 ani, pedeapsă aplicabilă și pentru 15 ani în cazul în care victima are o vârstă mai mică de 18 ani. Infracțiunea de exploatare sexuală este sancționabilă cu privațiune de libertate pe un termen de 15 ani. Dacă este comisă de către rudele victimei sau de către persoane care exercită asupra acesteia autoritate sau influență, pedeapsa este de 20 de ani de privațiune de libertate. În conformitate cu prevederile articolului 4, folosirea copiilor pentru producerea și comercializarea materialelor cu caracter pornografic constituie infracțiune. În temeiul articolului 7, se acordă ajutor din partea statului, în limite rezonabile, victimelor exploatării; acest ajutor include indemnizații de subzistență, cazare temporară, îngrijire medicală și asistență psihiatrică. Articolul 8 reiterează dreptul la repararea prejudiciului referindu-se la dreptul instanței de judecată de a acorda despăgubiri punitive în cazul în care gradul exploatării sau gradul dominării acuzatului asupra victimei le justifică. Un muncitor străin care se află legal pe teritoriul Ciprului și este victimă a exploatării poate să se adreseze autorităților pentru a găsi un alt loc de muncă pentru perioada restantă a permisului său de muncă inițial (articolul 9). În fine, Cabinetul de Miniștri, în temeiul articolului 10, a desemnat un tutore pentru victime, care are ca atribuții principale să consilieze victimele și să le ajute, să examineze plângeri privind exploatarea și să urmărească autorii acesteia, precum și să depisteze orice neajuns sau lacună a legii, și să facă recomandări în vederea eliminării lor. ”

93. Referitor la măsurile practice, Comisarul notează următoarele :

„31. În practică, Guvernul a depus efort pentru protejarea femeilor care s-au plâns pe angajatorii lor, autorizându-le să rămână în țară pentru a stabili tarifele. În unele cazuri, femeile au rămas în Cipru pe cheltuiala Guvernului pe timpul anchetei.”

93. Totuși, Comisarul reproșează autorităților faptul de a nu se fi alarmat de problema numărului excesiv de femei tinere străine care vin să lucreze în cabareturile cipriote :

„32. Totuși, în afara procedurilor represive, a putu fi implementate și măsuri de control preventiv. Însăși autoritățile au recunoscut că multe tinere care imigrează în Cipru în calitate de artiste de cabaret rămâne foarte disproporționat în coraport cu populația insulei.”

C.Extrase din raportul de monitorizare din 26 martie 2006 privind progresele din cadrul punerii în aplicare a recomandărilor Comisarului pentru drepturile omului a Consiliului Europei

94. La 26 martie 2006, Comisarul pentru drepturile omului a Consiliul Europei a publicat un raport de monitorizare în care se evalua progresele efectuate de către Guvernul cipriot în cadrul punerii în aplicare a recomandărilor sale formulate în raportul său precedent.

(...)

100. Concluziile acestui raport sunt următoarele :

„57. Traficul de ființe umane este una din problemele cele mai urgente și complexe cu care se confruntă Statele membre ale Consiliului Europei, printre care și Cipru, în materia drepturilor omului. Este evidentă existența riscului ca tinerele care intră în Cipru cu vize de artiste să fie victimele traficului de ființe umane sau devin ulterior victimele abuzului sau a unei oarecare forme de constrângere. Aceste femei sunt recrutate oficial în calitate de dansatoare de cabaret, însă cu toate acestea, ele conștientizează că vor lucra și ca prostituate. El vin de obicei din țări în care nivelul de viață este inferior celui din Cipru și pot să se afle într-o situație sensibilă pentru a face față exigențelor angajatorilor sau clienților lor. Însăși procedura, prin care proprietarul instituției cere permisiunea în numele femeii, face adesea ca femeia să fie dependentă de angajatorul său sau de agentul său și mărește riscul ca ea să cadă în brațele rețelelor de trafic.

58. Comisarul face apel de urgență la vigilența autorităților cipriote în controlul situației și să facă în așa fel încât regimul de vize de artiste să nu servească pentru facilitarea ființelor umane sau la prostituarea forțată. În această privință, Comisarul amintește reacția exemplară a autorităților luxemburgheze care au eliminat regimul de vize de artiste de cabaret în urma unui raport pe care Comisarul l-a întocmit în privința acestei țări și în care și-a exprimat o îngrijorare analogică. Cel puțin, modificări în practica actuală ar putea duce la aceea ca femeile să solicite ele însele vize și la aceea ca nota informativă să ajungă la ele înainte de sosirea lor pe teritoriul cipriot.

59. Comisarul salută cu satisfacție noul Plan național de acțiuni pentru lupta contra traficului de ființe umane care este primul pas către rezolvarea problemei. Comisarul încurajează Ministerul Afacerilor Interne ca Planul să fie aplicate pe deplin. Noua lege privind traficul de ființe umane, de asemenea, va juca un rol important din moment ce va fi adoptată. De asemenea, ar trebui remarcate măsurile pozitive diverse întreprinse de către serviciile de poliție pentru lupta contra acestui fenomen, și anume, crearea unui serviciu abilitat în prevenirea traficului de ființe umane și lupta contra acestui fenomen.

60. Pentru a putea respecta drepturilor victimelor traficului, autoritățile trebuie să fie capabile să identifice victimele și să le orienteze către organismele specializate care ar putea să le asigure cazare, protecție și asistență. Comisarul invită de urgență autoritățile cipriote să continue instruirea colaboratorilor de poliție în privința identificării și orientării victimelor. El încurajează implicarea femeilor colaboratori de poliție în acest sector. De asemenea, ar trebui consolidat parteneriatul cu ONG-uri și alți actori ai societății civile. Comisarul speră că centrul de adăpost din Limassol va funcționa cât mai curând posibil.”

D.Extrase din raportul din 12 decembrie 2008 al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind vizita sa în Cipru le la 7 la 10 iulie 2008

101. Comisarul pentru drepturile omului a publicat recent un alt raport privind vizita pe care a făcut-o în Cipru în luna iulie 2008. El înscrie observațiile sale în privința evoluției aspectelor referitoare la traficul de ființe umane și subliniază că traficul de femei cu scopuri de exploatare este o problemă majoră într-un număr mare din țările europene, printre care și Ciprul. În continuare el formulează următoarele observații:

„33. Deja în 2003, Ombudsmanul indicase că Ciprul era asociat cu traficul în egală măsură în calitate de țară de destinație, cât și țară de tranzit, majoritatea femeilor fiind obiectul șantajului și fiind forțate de a se prostitua. În 2008, insula mai reprezintă destinația unui număr mare de femei [originare din Filipine, Rusia, Moldova, Ungaria, Ucraina, Grecia, Vietnam, Uzbekistan și Republica dominicană] care sunt victime ale traficului de exploatare sexuală comercială (...) Se pare că femeile nu-și primesc salariul decât parțial sau deloc, că ele sunt forțate să predea pașaportul și sunt constrânse să presteze servicii sexuale clienților. Majoritatea femeilor nu sunt libere în mișcări, sunt constrânse să lucreze mai mult timp decât este durata legală de lucru și locuiesc în condiții deplorabile, izolate și sub strictă supraveghere.

34. Majoritatea victimelor traficului intră în Cipru cu o viză numită „artist” sau de „spectacol” cu un termen de trei luni pentru a lucra în cabareturi, discoteci sau baruri, sau cu o viză de turism pentru a lucra în saloane de masaj, care, oficial, sunt apartamente private (...) Permisul este cerut de către proprietarul instituției, de cele mai deseori un „cabaret ”, pentru femeile în cauză.

35. Studiul realizat de Institutul Mediteranean de Studii de Gen (MIGS) a dus la publicarea în octombrie 2007 a unui raport privind traficul de ființe umane. Acesta arată că un număr aproximativ de 2 000 de femei străine vin în fiecare an în Cipru cu permise de muncă „artist” sau „spectacol” de scurtă durată. Timp de 20 de ani în perioada anilor 1982 - 2002, numărul cabareturilor de pe insulă s-a mărit în mod vertiginos (111 %)(...)

36. În cadrul vizitei sale, Comisarul a aflat că în Republica Cipru sunt cam 120 de cabareturi, fiecare dintre ele angajând aproximativ 10 -15 femei (...)” (trimiteri omise)

102. Comisarul notează că țara este dotată de o legislație completă de luptă contra traficului care califică în calitate de infracțiuni penale toate formele de trafic și prevede pedepse de privațiune de libertate pe o perioadă de până la 20 de ani în cazul exploatării sexuale, precum și de măsuri de ajutor și de protecție pentru victime (paragrafele 127-131 de mai jos). De asemenea, el mai menționează că a vizitat un nou centru public de adăpost care funcționează din noiembrie 2007 și că a fost impresionat de acest centru și devotamentul personalului din acesta. Referitor la acuzațiile de corupție în poliție, el indică următoarele:

„42. Autoritățile au asigurat Comisarul că plângerile referitoarele la fapte de corupție în comparație cu traficul în cadrul forțelor de ordine erau cazuri izolate. Autoritățile au precizat că în prezent, au fost efectuate anchete în cadrul a trei cauze disciplinare referitoare la acțiuni de trafic de ființe umane/prostituție: într-o cauză a avut loc achitare, în timp ce în privința celorlalte două cauze ancheta se mai desfășoară. Printre altele, în 2006, un funcționar de poliție a fost condamnat la pedeapsă de 14 luni de privațiune de libertate și a fost în consecință demis în temeiul acuzațiilor cu privire la trafic.”

103.Concluziile raportului referitor la regimul permiselor de muncă de „artist” în Cipru sunt următoare :

„45. Comisarul reiterează că traficul de femei în scopul exploatării sexuale pune o problemă urgentă și complexă în materia drepturilor omului mai multor State membre ale Consiliului Europei, printre care și Ciprul. Este paradoxal faptul că autoritățile cipriote continuă să elibereze permise de muncă pentru « artiste de cabaret » și licențe pentru instituțiile cabareturilor, după ce au fost luate măsuri legislative de luptă contra traficului de ființe umane și că și-au exprimat voința de a o face prin intermediul Planului național de acțiunii din 2005. Dacă, teoretic, permisele sunt eliberate femeilor care vor efectua activitate de natură artistică, în realitate, un mare număr din ele, poate chiar majoritatea, se vor prostitua.

46. Din cauza existenței permiselor de muncă pentru „artiste”, este foarte dificil pentru autoritățile de poliție să demonstreze constrângerea și traficul și să lupte eficace contra acestor fenomene. Acest tip de permis ar putea deci să fie privit ca mergând contra măsurilor luate contra traficului sau, cel puțin, ca afectând eficacitatea acestor măsuri.

47. Iată de ce, Comisarul regretă că astăzi se mai eliberează permise de muncă pentru „artiste” după ce Guvernul și-a asumat angajamentul să le elimine. Se pare că broșura informativă specială oferită femeilor care vin în țară cu un astfel de permis nu este eficientă, chiar dacă femeile trebuie să o citească și să o semneze în prezența funcționarului.

48. Comisarul solicită autorităților cipriote să elimine din sistem permisele de muncă pentru „artiste” de cabaret care se eliberează în prezent(...)”

(...)

E.Raportul cu privire la traficul de persoane (Trafficking in Persons Report) al Departamentului de Stat american (iunie 2008)

105. În raportul său din 2008 cu privire la traficul de persoane, Departamentul de Stat american a formulat constatările următoare:

„Cipru este ţara de destinaţie a unui număr mare de femei de origine din Filipine, din Rusia, din Moldova, din Ungaria, din Ucraina, din Grecia, din Vietnam, din Uzbekistan şi din Republica dominicană, care sunt obiectul unui trafic cu scop de exploatare sexuală comercială (...) Majoritatea victimelor traficului sunt introduse în Cipru sub pretexte false de a lucra fie în cabareturi, cu un permis de muncă de « artiste » de trei luni, fie în saloane de masaj ilegale, cu o viză simplă de turism.”

106. Raportul menţionează că Cipru nu a demonstrat că a intensificat măsurile sale de luptă contra formelor grave de trafic de persoane după anul trecut.

107. În raport se formulează la solicitarea Guvernului cipriot următoarele recomandări:

„Ducerea până la capăt a proiectelor de eliminare şi interzicere a utilizării permiselor de muncă de artişti, instrumente bine cunoscute de traficanţi, punerea în aplicare a procedurilor operaţionale standard în scopul protecţiei şi asistenţei victimelor traficului în noul centru de protecţie, elaborarea şi lansarea unei campanii de reducere a cererii vizând în special clienţii şi publicul larg cu scopul de a schimba concepţiile greşite cu privire la trafic şi industria cabareturilor, alocarea mai multor resurse unităţii anti-trafic şi ameliorarea calităţii urmăririi traficanţilor întru asigurarea faptul că aceştia vor fi condamnaţi şi pedepsiţi în modul corespunzător.”

II.  DREPTUL ŞI PRACTICA INTERNE PERTINENTE

A.Cipru

1.Extrase din Constituţie

108. Articolul 7 din Constituţia Ciprului protejează dreptul la viaţă şi integritatea fizică.

109. Articolul 8 dispune că nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.

110. Articolul 9 este formulat după cum urmează :

« Toate persoanele au dreptul la trai decent şi la protecţie socială. Legea prevede protecţia muncitorilor, asistenţa săracilor şi un sistem de asigurare socială. »

111.În părţile sale relevante, articolul 10 stipulează :

„1. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau servitute.

2. Nimeni nu poate fi supus muncii forţate sau obligatorii (...)”

112. Articolul 11 § 1dispune că orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Articolul 11 § 2 interzice privarea de libertate impusă în alt mod decât în cazurile prevăzute de articolul 5 § 1 dal Convenţiei şi de lege.

2.  Cererile privind permisele de intrare, şedere şi muncă pentru artişti

a.  Procedura la data faptelor

113. În 2000, Registrul Civil şi Departamentul de Migraţie definea un „artist”în felul următor :

„ orice străin care doreşte să intre pe teritoriul Ciprului pentru a munci într-un cabaret, o discotecă sau un alt loc de divertisment nocturn şi care a împlinit vârsta de 18 ani. ”

114. În temeiul articolului 20 al legii cu privire la străini şi imigrare (capitolul 105), Consiliul miniştrilor are competenţa de a emite regulamente referitoare la condiţiile de intrare a străinilor pe teritoriu, de a controla imigraţia şi fluxurile de străini, determinarea garanţiilor aplicabile străinilor titulari de permise şi stabilirea unor eventuale taxe în materie. În pofida acestor prevederi, la momentul faptelor, procedura de intrare pe teritoriul cipriot a persoanelor care vin pentru a lucra în calitate de artişti de cabaret erau stabilite prin decizii şi instrucţiuni ale Ministerului de Interne, ale agenţilor de imigrare şi ale şefilor din Minister.

115. Conform procedurii stabilite în 1987, cererile de intrare, şedere şi de eliberare a permiselor de muncă urmau a fi depuse de viitorul angajator (directorul cabaretului) şi agentul turistic, cu anexarea unui contract de muncă în care să fie stipulate condiţiile exacte convenite între părţi, precum şi xerocopiile filelor relevante ale paşaportului artistei. Agenţii artistici mai erau obligaţi să depună o garanţie bancară de 10 000 lire cipriote (CYP), fie circa 17 000 EUR, pentru acoperirea eventualelor cheltuieli de repatriere. Directorii cabaretelor urmau să depună o garanţie bancară de 2500 CYP, fie circa 4200 EUR, pentru acoperirea cheltuielilor unei eventuale repatrieri pentru care ei a responsabili.

116. Dacă erau respectate toate condiţiile, se elibera o viză de intrare şi un permis de şedere temporar pentru o durată de cinci zile. La sosire, artista urma a fi supusă diferitor examinări medicale pentru verificarea dacă nu sunt bolnave de SIDA sau de alte infecţii sau boli infecţioase. În cazul în care rezultatele erau negative, se elibera un permis de şedere temporar şi de muncă pentru o durată de trei luni cu posibilitate de prelungire. Numărul artistelor care puteau fi angajate într-un cabaret era limitat.

117. Pentru a evita ca artistele să nu fie forţate să plece din cabaret cu clienţi, le era impus să fie prezente în cabaret între orele 21-3, chiar dacă numărul lor nu dura decât o oră. Absenţele pe motiv de boală de asemenea urmau a face obiectul unui certificat medical. Directorii de cabareturi trebuiau să anunţe Serviciul de migraţie dacă o artistă nu se prezenta la locul de muncă sau rupea contractul în alt mod. În caz contrat, artista era expulzată şi cheltuielile de repatriere erau acoperite de garanţia bancară depusă de directorul de cabaret. Dacă un agent artistic a fost deja condamnat pentru infracţiuni legate de prostituţie, el nu putea obţine viză de intrare pentru artiste.

b.  Alte elemente relevante

118. În 1986, în urma sesizărilor privind prostituarea artistelor, şeful poliţiei propuse crearea unui comitet ad hoc abilitat cu evaluarea capacităţilor necesare ale artiştilor care doreau să vină în Cipru pentru a munci în această calitate. Totuşi, această măsură nu a fost niciodată aplicată. Fuse creat un comitet de o însemnătate mai limitată, însă cu timpul acesta şi-a slăbit activitatea.

119. În cadrul procedurii puse în aplicare în 1987, cererile de viză de intrare trebuiau să fie însoţite de acte ce să confirme competenţa artistică. Totuşi, la ordinul Ministrului de Interne din acea perioadă, aplicarea acestei măsuri a fost amânată în luna decembrie 1987 pe o perioadă nedeterminată.

120. În 1990, exprimându-și îngrijorarea cu privire la faptul că şi agenţii artistici deţineau sau gestionau cabareturi sau deţineau locuinţe în care cazau artiste, Registrul Civil şi Departamentul de Migraţie informă toţi agenţii artistici că începând cu 30 iunie 1990, proprietarii cabareturilor nu vor mai putea avea calitatea de agenţi artistici. Aceştia trebuiau să declare autorităţilor care din aceste două activităţi ei doresc să exercite în continuare. Mai mult decât atât, mărimea garanţiilor bancare fuse ridicată, de la 10 000 la 15 000 CYP pentru agenţii artistici şi de la 2 500 la 10 000 CYP pentru directorii de cabareturi. Totuşi, aceste măsuri nu au fost niciodată aplicate, agenţii turistici şi directorii de cabareturi opunându-se la acestea. Unica schimbare care a fost făcută a fost mărirea cuantumului garanţiei bancare care trebuia să fie depusă de directorii de cabaret, care s-a mărit de la 2 500 CYP la 3 750 CYP (aproximativ 6 400 EUR).

(...)

4.  Traficul de fiinţe umane

127. Cipru are acum o legislaţie referitoare la traficul de fiinţe umane în urma adoptării Legii nr. 3-1) din 2000 cu privire la lupta contra traficului de persoane şi a exploatării sexuale a copiilor. Articolul 3 § 1 al acestei legi interzice :

„a. exploatarea sexuală a persoanelor adulte în scopuri comerciale :

i. dacă este săvârșită prin aplicarea forţei, a violenţei sau ameninţărilor ; sau

ii. în caz de escrocherie ; sau

iii. dacă este săvârșită prin abuz de putere sau altă formă de presiune, cum a în cazul în care persoana care este supusă exploatării nu are altă alegere rezonabilă şi reală decât să cedeze presiunii sau relelor tratamente la care este supusă ;

b. traficul de persoane adulte în scopuri comerciale şi de exploatare sexuală în circumstanţele expuse în alineatul a) de mai sus ;

c. exploatarea sexuală sau relele tratamente aplicate minorilor ;

d. traficul de minori în scopuri de exploatare sexuală sau de rele tratamente.”

128. În temeiul articolului 6, consimțământul victimei nu poate fi invocat de către autorii traficului de persoane.

129. În temeiul articolului 5 § 1, persoanele găsite vinovate de trafic de persoane în scopuri de exploatare sexuală a adulţilor riscă o pedeapsă care poate ajunge până la zece ani de închisoare sau 10 000 CYP de amendă, sau ambele pedepse. Dacă victima este un minor, pedeapsa maximă este de 15 ani de închisoare sau 15 000 CYP de amendă. Articolul 3 § 2 prevede o pedeapsă mai severă în unele cazuri:

„ În sensul prezentului articol, constituie abuz de putere sau o altă formă de constrângere [orice acţiune contrară dispoziţiilor articolului 1 comisă de o persoană ce are cu victima] o legătură de sânge sau de afinitate până la al treilea grad sau orice alt fel de relaţie în cadrul căreia prima persoană, în virtutea poziţiei sale, exercită asupra celei de a doua influenţă şi autoritate, cum a, în calitate de tutore, educator, reprezentant al unui loc de găzduire, al unui cămin de reintegrare, al unei instituţii penitenciare sau al unei orice alte instituţii analogice sau în calitate de persoană care are funcţie sau statut analogic.

a. Orice persoană care încalcă dispoziţiile alineatelor a) et b) ale articolului 1 săvârșește o infracţiune pasibilă de pedeapsa de 15 ani de privaţiune de libertate.

b. Orice persoană care încalcă dispoziţiile alineatelor c) et d) ale articolului 1 săvârșește o infracţiune pasibilă de pedeapsa de 20 ani de privaţiune de libertate.”

130. Articolul 7obligă Statul să protejeze victimele traficului de persoane prin oferirea ajutorului, şi anume, locuinţă, îngrijiri şi asistenţă psihiatrică.

131.În temeiul articolelor 10 şi 11, Consiliul de miniştri poate numi un „tutore al victimelor” care să consulte şi orienteze victimele exploatării, să examineze plângerile şi să întreprindă investigaţii, să ofere îngrijire şi cazare sigură, să întreprindă măsurile necesare pentru a ajuta victimele să se readapteze şi să găsească un alt loc de muncă sau să se întoarcă în ţara lor, precum şi să identifice eventualele lacune în legislaţie anti-trafic de persoane. Un tutore a fost efectiv numit, însă, atunci când Ombudsmanul a întocmit raportul din 2003 (paragrafele 80-90 mai sus), rolul său rămăsese teoretic şi nici un alt proiect de protecţie a victimelor nu fusese elaborat.

B.  Rusia

1.  Competenţa jurisdicțională conform Codului penal rus

132. Articolele 11 şi 12 ale Codului penal al Federaţiei Ruse prevăd aplicabilitatea teritorială a dreptului penal rus. În articolul 11, Federaţia Rusă stabileşte competenţa sa jurisdicţională asupra infracţiunilor comise pe teritoriul său. Articolul 12 § 3 prevede competenţă jurisdicţională limitată în privinţa cetăţenilor străini care comit în afara teritoriului rus infracţiuni care lezează interesele Federaţiei Ruse, precum şi în cazurile prevăzute de acordurile internaţionale.

(...)

IV.TRATATELE ŞI ALTE ACTE INTERNAŢIONALE PERTINENTE

(...)

2.Jurisprudenţa Tribunalului penal internaţional pentru fosta Iugoslavie

142. În prima cauză referitoare la calificarea în calitate de crimă contra umanităţii a ţinerii în sclavie cu scopuri de exploatare sexuală, Procurorul c. Dragoljub Kunarac, Radomir Kovac şi Zoran Vukovic (12 iunie 2002), Tribunalul penal internaţional pentru fosta Iugoslavie observă următoarele :

„117. (...) accepţiunea tradiţională a sclaviei, aşa cum este definită în Convenţia din 1926 cu privire la sclavie, şi conform căreia, persoanele sunt adesea considerate ca fiind bunuri mobile, a evoluat pentru a cuprinde diverse forme contemporane de sclavie care se bazează pe exercitarea uneia sau a totalităţii atributelor dreptului de proprietate. În diversele forme contemporane de sclavie, victima nu este supusă exercitării dreptului de proprietate în forma sa cea mai extremă, ca în cazul în care sclavul este considerat ca fiind un bun mobil ; însă în toate cazurile, exercitarea uneia sau a totalităţii atributelor dreptului de proprietate duce la distrugerea personalităţii juridice. Această distrugere este mai gravă atunci când sclavul este considerat ca fiind un bun mobil, însă aici nu este decât o diferenţă de grad. (...)”

143.Tribunalul a concluzionat următoarele:

„119. (...) chestiunea de a şti dacă o anumită situaţie constituie o formă de ţinere în sclavie va depinde de existenţa factorilor sau elementelor [care ] cuprind „controlul